ambulatoriu ambulator

ambulatoriu

  • 1. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN adjectiv un exemplu
    exemple
    • Ministerul Sănătății asigură asistența medicală ambulatorie și spitalicească gratuită tuturor salariaților.
      surse: DLRLC
  • 2. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN MDN '00 substantiv neutru sinonime: dispensar
    • 2.1. Clădire în care se află această instituție.
      surse: NODEX
  • 3. Care umblă, merge; fără loc stabil.
    surse: DN adjectiv sinonime: mișcător
    • 3.1. (Despre organe) Care servește la mers.
      surse: DN zoologie

etimologie:

O definiție

*ambulatóriŭ, -ie adj. (lat. ambulatorius). Care n' are sediŭ fix: adunare ambulatorie. Adv. Bolnavĭ tratațĭ ambulatoriŭ, bolnavĭ ambulanțĭ tratațĭ la spital.

Intrare: ambulatoriu
ambulator adjectiv
adjectiv (A66) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulator ambulatorul ambulatoare ambulatoarea
plural ambulatori ambulatorii ambulatoare ambulatoarele
genitiv-dativ singular ambulator ambulatorului ambulatoare ambulatoarei
plural ambulatori ambulatorilor ambulatoare ambulatoarelor
vocativ singular
plural
ambulatoriu (adj.) adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulatoriu ambulatoriul ambulatorie ambulatoria
plural ambulatorii ambulatoriii ambulatorii ambulatoriile
genitiv-dativ singular ambulatoriu ambulatoriului ambulatorii ambulatoriei
plural ambulatorii ambulatoriilor ambulatorii ambulatoriilor
vocativ singular
plural
ambulatoriu (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N53) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulatoriu ambulatoriul
plural ambulatorii ambulatoriile
genitiv-dativ singular ambulatoriu ambulatoriului
plural ambulatorii ambulatoriilor
vocativ singular
plural

16 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.

AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.

AMBULATÓRIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consultații și se fac tratamente medicale.

AMBULATÓRIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente, asistență medicală etc.) Care nu necesită spitalizare. Ministerul Sănătății asigură asistența medicală ambulatorie și spitalicească gratuită tuturor salariaților.

AMBULATÓRIU2, -IE, ambulatorii, adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

AMBULATÓRIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consultații și se fac tratamente medicale. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).

ambulatóriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. ambulatórie (-ri-e); pl. m. și f. ambulatórii

ambulatóriu2 [riu pron. rĭu] s. n., art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (-ri-i-)

ambulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. ambulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ambulatórii

ambulatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (sil. -ri-i-)

ambulatóriu, -ie [At: DA / Pl: ~ii / E: fr ambulatoire, lat ambulatorius] 1 a (D. tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2 sn Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală tară internare.

AMBULATÓR, -OÁRE adj. v. ambulatoriu.

AMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mișcător. ♦ (zool.; despre organe) Care servește la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultații și tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire].

AMBULATÓRIU, -IE I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil. ◊ (zool.; despre organe) care servește la mers. ◊ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)

AMBULATÓRIU1 ~e (~i) Care nu necesită spitalizare. Tratament ~. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatorie

AMBULATÓRIU2 ~i n. 1) Instituție medicală care acordă asistență bolnavilor fără a-i spitaliza. 2) Clădire în care se află această instituție. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatoire