ambranșament

  • 1. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: branșament

etimologie:

Intrare: ambranșament
ambranșament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambranșament ambranșamentul
plural ambranșamente ambranșamentele
genitiv-dativ singular ambranșament ambranșamentului
plural ambranșamente ambranșamentelor
vocativ singular
plural

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ambranșamént sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr embranchement] Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte etc.

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc. – Din fr. embranchement.

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.; branșament. – Din fr. embranchement.

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc. – După fr. embranchement.

ambranșamént s. n., pl. ambranșaménte

ambranșamént s. n., pl. ambranșaménte

AMBRANȘAMÉNT s. v. branșament.

AMBRANȘAMÉNT s.n. Ramificație secundară a unei căi ferate a unei conducte etc. [< fr. embranchement].

AMBRANȘAMÉNT s. n. branșament.) (< fr. embranchement)

AMBRANȘAMÉNT ~e n. Ramificație secundară a unei linii de cale ferată, a unei conducte de canalizare etc. /<fr. embranchement


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBRANȘAMÉNT s. (TEHN.) branșament. (~ electric.)