ambranșament

ambranșament

  • 1. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: branșament

etimologie:

Intrare: ambranșament
ambranșament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambranșament ambranșamentul
plural ambranșamente ambranșamentele
genitiv-dativ singular ambranșament ambranșamentului
plural ambranșamente ambranșamentelor
vocativ singular
plural

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc. – Din fr. embranchement.

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.; branșament. – Din fr. embranchement.

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc. – După fr. embranchement.

ambranșamént s. n., pl. ambranșaménte

ambranșamént s. n., pl. ambranșaménte

ambranșamént sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr embranchement] Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte etc.

AMBRANȘAMÉNT s. v. branșament.

AMBRANȘAMÉNT s.n. Ramificație secundară a unei căi ferate a unei conducte etc. [< fr. embranchement].

AMBRANȘAMÉNT s. n. branșament.) (< fr. embranchement)

AMBRANȘAMÉNT ~e n. Ramificație secundară a unei linii de cale ferată, a unei conducte de canalizare etc. /<fr. embranchement


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBRANȘAMÉNT s. (TEHN.) branșament. (~ electric.)