14 definiții pentru branșament

din care

Explicative DEX

BRANȘAMENT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

BRANȘAMENT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

branșament sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr branchement] (Teh) 1 Legătură între o conductă principală și una secundară. 2 (Ccr) Porțiune de conductă care face legătura între conducta publică de distribuție a apei potabile sau a gazului și instalația interioară de apă sau de gaz a unui consumator. 3 (Îs) ~ electric Racord electric.

branșament s.n. Loc de conexiune dintre conducta principală a unei rețele de distribuție (de apă, de gaze, de energie electrică etc.) cu una secundară, care servește la alimentarea unui consumator; ambranșament. • pl. -e. /<fr. branchement.

*BRANȘAMENT (pl. -te) sn. 🔧 Țevile, tuburile laterale ce pornesc dintr’o țeavă principală (🖼 582) [fr. branchement].

BRANȘAMENT, branșamente, s. n. Porțiune de conductă (de fontă, plumb sau oțel galvanizat) care face legătura între o conductă publică de distribuție a apei sau a gazului și instalația unui consumator.

BRANȘAMENT, branșamente, s. n. Porțiune de conductă care face legătura între o conductă principală (de apă, de gaz etc.) și una secundară. – După fr. branchement.

BRANȘAMENT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement].

BRANȘAMENT s. n. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricității și instalația aferentă a unei construcții; ambranșament. (< fr. branchement)

BRANȘAMENT ~e n. Porțiune de conductă care leagă o conductă principală de una secundară. /<fr. branchement

Ortografice DOOM

branșament s. n., pl. branșamente

branșament s. n., pl. branșamente

branșament s. n., pl. branșamente

Sinonime

BRANȘAMENT s. (TEHN.) ambranșament. (~ electric.)

BRANȘAMENT s. (TEHN.) ambranșament. (~ electric.)

Intrare: branșament
branșament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • branșament
  • branșamentul
  • branșamentu‑
plural
  • branșamente
  • branșamentele
genitiv-dativ singular
  • branșament
  • branșamentului
plural
  • branșamente
  • branșamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

branșament, branșamentesubstantiv neutru

  • 1. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ambranșament
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „branșament” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1