2 intrări

17 definiții

ambrá vb., ind. prez. 1 sg. ambréz, 3 sg. și pl. ambreáză

AMBRÁ vb. I tr. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră. [< fr. ambrer].

AMBRÁ vb. tr. 1. a parfuma cu ambră. 2. a da culoarea ambrei. (< fr. ambrei)

ámbră sfs [At: CRITIL și ANDRONIUS, ap. HEM 1039 / E: fr ambre] 1 Substanță ceroasă, brumă-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și întrebuințată în parfumerie. 2 (Îs) ~ galbenă Chihlimbar.

ÁMBRĂ s. f. Substanță ceroasă, brună-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și care se folosește în parfumerie; chihlimbar cenușiu. ◊ Ambră galbenă = chihlimbar. – Din fr. ambre.

ÁMBRĂ, ambre, s. f. Substanță ceroasă, brună-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și care se întrebuințează în parfumerie; chihlimbar cenușiu. ◊ Ambră galbenă = chihlimbar. – Din fr. ambre.

ÁMBRĂ, ambre, s. f. 1. Chihlimbar. Insulele se înălțau cu scorburi de tămîie și cu prund de ambră. EMINESCU, N. 66. ◊ Fig. Căci plină sînt de viersu-ți ca un vas Și ca un fagure de ambra mierii. TOMA, C. V. 252. Trec zilele voioase și orele surîd. În cupe vin de ambră – iarna grădini, verdeață. EMINESCU, O. I 56. 2. Substanță ceroasă, de culoare brună-cenușie, cu miros de mosc, care se formează în intestinul unei specii de cașalot și care se întrebuințează la prepararea parfumurilor.

ÁMBRĂ, ambre, s. f. 1. Chihlimbar. 2. Substanță ceroasă, brună-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și care se întrebuințează în parfumerie. – Fr. ambre.

ámbră s. f., g.-d. art. ámbrei

ámbră s. f., g.-d. art. ámbrei; pl. ámbre

ÁMBRĂ s. 1. chihlimbar cenușiu. (~ se formează în intestinul cașalotului.) 2. ambră galbenă v. chihlimbar.

ÁMBRĂ s.f. 1. Substanță cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot. 2. Chihlimbar. [< fr. ambre, cf. ar. anbar].

ÁMBRĂ s. f. 1. substanță cu miros de mosc, în intestinul unei specii de cașalot; spermaceti. 2. chihlimbar. (< fr. ambre)

ÁMBRĂ ~e f. 1) Substanță ceroasă, cu miros de mosc, care se formează în intestinul cașalotului, folosită în parfumerie. 2): ~ galbenă chihlimbar. /<fr. ambre

ambră f. 1. substanță rășinoasă și aromatică; în valea Buzăului se găsește ambră de coloare brună nuanțată; 2. fig. de coloarea ambrei: în cupe vin de ambră EM.

*ámbră f., pl. e (fr. ambre, it. ambra, d. ar. ánber, chihlimbar cenușiŭ. V. abriboĭ). Chihlimbar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÁMBRĂ s. 1. chihlimbar cenușiu. (~ se formează în intestinul cașalotului.) 2. ambră galbenă = chihlimbar, (astăzi rar) succín. (Din ~ se fac obiecte de podoabă.)

Intrare: ambră
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambră ambra
plural ambre ambrele
genitiv-dativ singular ambre ambrei
plural ambre ambrelor
vocativ singular
plural
Intrare: ambra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ambra ambrare ambrat ambrând singular plural
ambrea ambrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambrez (să) ambrez ambram ambrai ambrasem
a II-a (tu) ambrezi (să) ambrezi ambrai ambrași ambraseși
a III-a (el, ea) ambrea (să) ambreze ambra ambră ambrase
plural I (noi) ambrăm (să) ambrăm ambram ambrarăm ambraserăm, ambrasem*
a II-a (voi) ambrați (să) ambrați ambrați ambrarăți ambraserăți, ambraseți*
a III-a (ei, ele) ambrea (să) ambreze ambrau ambra ambraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

ambra

  • 1. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră.
    surse: DN
  • 2. A da culoarea ambrei.
    surse: MDN '00

etimologie:

ambră

  • 1. Substanță ceroasă, brună-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și care se folosește în parfumerie; chihlimbar cenușiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN MDN '00 sinonime: spermaceti
    • 1.1. Ambră galbenă = chihlimbar succin
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN 3 exemple
      exemple
      • Insulele se înălțau cu scorburi de tămîie și cu prund de ambră. EMINESCU, N. 66.
        surse: DLRLC
      • figurat Căci plină sînt de viersu-ți ca un vas Și ca un fagure de ambra mierii. TOMA, C. V. 252.
        surse: DLRLC
      • figurat Trec zilele voioase și orele surîd. În cupe vin de ambră – iarna grădini, verdeață. EMINESCU, O. I 56.
        surse: DLRLC

etimologie: