AMBRĂ, ambre, s. f. 1. Chihlimbar. Insulele se înălțau cu scorburi de tămîie și cu prund de ambră. EMINESCU, N. 66. ◊ Fig. Căci plină sînt de viersu-ți ca un vas Și ca un fagure de ambra mierii. TOMA, C. V. 252. Trec zilele voioase și orele surîd. În cupe vin de ambră – iarna grădini, verdeață. EMINESCU, O. I 56. 2. Substanță ceroasă, de culoare brună-cenușie, cu miros de mosc, care se formează în intestinul unei specii de cașalot și care se întrebuințează la prepararea parfumurilor.