opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

AMBIVALENT, -Ă, ambivalenți, -te, adj. Cu ambivalență. – Din fr. ambivalent.

AMBIVALENT, -Ă, ambivalenți, -te, adj. Cu ambivalență. – Din fr. ambivalent.

AMBIVALENȚĂ, ambivalențe, s. f. Existență concomitentă a două aspecte diferite. – Din fr. ambivalence.

AMBIVALENȚĂ, ambivalențe, s. f. Existență concomitentă a două aspecte diferite. – Din fr. ambivalence.

ambivalent, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr ambivalent] Cu ambivalență.

ambivalență sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: fr ambivalence] Existența simultană a două aspecte diferite.

AMBIVALENT, -Ă adj. (Liv.) Care prezintă ambivalență. [< fr. ambivalent].

AMBIVALENȚĂ s.f. (Liv.) Existența concomitentă a două aspecte radical diferite. [< fr. ambivalence].

AMBIVALENT, -Ă adj. care prezintă ambivalență. (< fr. ambivalent)

AMBIVALENȚĂ s. f. 1. existența concomitentă a două semnificații sau aspecte radical diferite. 2. stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii. (< fr. ambivalence)

AMBIVALENT ~tă (~ți, ~te) Care ține de ambivalență; propriu ambivalenței. /<fr. ambivalent

AMBIVALENȚĂ f. Coexistență simultană a două aspecte (total) diferite sau opuse. /<fr. ambivalence

Ortografice DOOM

ambivalent adj. m., pl. ambivalenți; f. ambivalentă, pl. ambivalente

ambivalență s. f., g.-d. art. ambivalenței; pl. ambivalențe

*ambivalent adj. m., pl. ambivalenți; f. ambivalentă, pl. ambivalente

ambivalență s. f., g.-d. art. ambivalenței; pl. ambivalențe

ambivalent adj. m., pl. ambivalenți; f. sg. ambivalentă, pl. ambivalente

ambivalență s. f. → valență

Jargon

AMBI- „amîndoi, împreună, dublu”. ◊ L. ambo „doi, amîndoi” > fr. ambi-, germ. id., engl. id. > rom. ambi-. □ ~dextrie (v. -dextrie), s. f., însușirea de a fi ambidextru; ~dextru (v. -dextru), adj., s. m. și f. (persoană) care se folosește la fel de bine de ambele mîini; ~gen (v. -gen2), adj., s. n., 1. adj. Cu stamine și pistile în aceeași floare; sin. monoclin, bisexual. 2. s. n. Denumire improprie pentru genul neutru; ~opie (v. -opie), s. f., vedere dublă; ~par (v. -par), adj., (despre muguri) care produce atît frunze, cît și flori; ~valent (v. -valent), adj., referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.

Intrare: ambivalent
ambivalent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambivalent
  • ambivalentul
  • ambivalentu‑
  • ambivalentă
  • ambivalenta
plural
  • ambivalenți
  • ambivalenții
  • ambivalente
  • ambivalentele
genitiv-dativ singular
  • ambivalent
  • ambivalentului
  • ambivalente
  • ambivalentei
plural
  • ambivalenți
  • ambivalenților
  • ambivalente
  • ambivalentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ambivalență
ambivalență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambivalență
  • ambivalența
plural
  • ambivalențe
  • ambivalențele
genitiv-dativ singular
  • ambivalențe
  • ambivalenței
plural
  • ambivalențe
  • ambivalențelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambivalent, ambivalentăadjectiv

  • 1. Cu ambivalență. DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
  • 2. Care ține de ambivalență; propriu ambivalenței; referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite. NODEX DETS
etimologie:

ambivalență, ambivalențesubstantiv feminin

  • 1. Existență concomitentă a două aspecte diferite. DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
  • 2. Stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.