ambiant

ambiant

etimologie:

O definiție

ambiant a. care înconjoară: mediu ambiant.

Intrare: ambiant
ambiant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiant ambiantul ambiantă ambianta
plural ambianți ambianții ambiante ambiantele
genitiv-dativ singular ambiant ambiantului ambiante ambiantei
plural ambianți ambianților ambiante ambiantelor
vocativ singular
plural

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant.

AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant.

AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în. jur, în apropiere; înconjurător. Mediu ambiant. Atmosferă ambiantă. – Pronunțat: -bi-ant.

AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere; înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Fr. ambiant.

ambiánt (-bi-ant) adj. m., pl. ambiánți; f. ambiántă, pl. ambiánte

ambiánt adj. m. (sil. -bi-ant), pl. ambiánți; f. sg. ambiántă, pl. ambiánte

ambiánt, ~ă a [At: DA / Pl: ~nți, -e / E: fr ambiant] 1 Înconjurător. 2 (Îs) Atmosferă ~ ă Atmosfera în care trăim.

AMBIÁNT adj. înconjurător, (livr.) ambiental. (Mediul ~.)

AMBIÁNT, -Ă adj. Înconjurător, din apropiere, vecin, din jur. [Pron. -bi-ant. / < fr. ambiant, cf. lat. ambire – a înconjura].

AMBIÁNT, -Ă adj. (despre mediu, atmosferă) înconjurător. (< fr. ambiant, lat. ambiens)

AMBIÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se află în jur; din apropiere; înconjurător. [Sil. -bi-ant] /<fr. ambiant


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBIÁNT adj. înconjurător. (Mediul ~.)