15 definiții pentru ambiționa
ambiționá [At: (a. 1774) URICARIUL I, 178/22 / Pzi: -nez / E: fr ambitionner] 1 vr A avea ambiție. 2 vt A stimula ambiția cuiva. 3 vr A se încăpățâna. 4 vr (Înv) A râvni.
AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Refl. A avea ambiție. ♦ Tranz. A stimula ambiția cuiva. ♦ Refl. A se încăpățâna. ♦ (Înv.) A râvni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ambitionner.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Refl. A avea ambiție. ♦ Tranz. A stimula ambiția cuiva. ♦ Refl. A se încăpățâna. ♦ (Înv.) A râvni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ambitionner.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Tranz. (Complementul indică o persoană) A deștepta în cineva ambiția, dorința sau rîvna de a se ridica, de a se distinge. Cuvintele tale l-au ambiționat. ♦ Refl. (Familiar) A se încăpățîna din ambiție. ♦ Tranz. (învechit) A rîvni. Boierii... începură a ambiționa domnia. NEGRUZZI, S. I 273. -Pronunțat: -ți-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMBIȚIONÁ, ambiționez, vb. I. Tranz. A deștepta în cineva ambiția. ♦ Refl. A se strădui să realizeze un plan, să întreacă pe cineva, să obțină succese, glorie etc. ♦ Refl. A se încăpățâna. ♦ (Înv.) A râvni. Boierii... începură a ambiționa domnia (NEGRUZZI). [Pr.: -ți-o-] – Fr. ambitionner.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ambiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ambiționeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ambiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. ambiționéz, 3 sg. și pl. ambiționeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMBIȚIONÁ vb. v. încăpățâna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMBIȚIONÁ vb. I tr. A trezi (în cineva) ambiția, dorința de a face ceva; a pune la ambiție. ♦ refl. A dori, a căuta ceva cu multă râvnă. ♦ refl. A fi stăpânit de ambiție, a face sforțări (desperate) pentru a obține ceva. ♦ refl. A se încăpățâna. [Pron. -ți-o-. / < fr. ambitionner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMBIȚIONÁ vb. I. tr. a trezi ambiția, dorința de a face ceva. II. refl. a fi stăpânit de ambiție; a se încăpățâna. (< fr. ambitionner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE AMBIȚIONÁ mă ~éz intranz. 1) A avea ambiție; a fi stăpânit de ambiție. 2) A stărui cu ambiție într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales, nesănătoasă); a se încăpățâna; a se îndărătnici. /< fr. ambitionner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A AMBIȚIONÁ ~éz tranz. A face să se ambiționeze. /<fr. ambitionner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ambiționà v. a dori sau a căuta cu ardoare, a umbla după, a solicita.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ambiționéz v. tr. (fr. ambitioner). Umblu cu ardoare după ceva, solicit, caut (glorie, avere): a ambiționa domnia. V. refl. Mă încăpățînez în ambițiune: s’a ambiționat să învingă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
AMBIȚIONÁ vb. a se încăpățîna, a se îndărătnici, a se îndîrji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabisire: -ți-o-
Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) ambiționa | ambiționare | ambiționat | ambiționând | singular | plural | ||
ambiționează | ambiționați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ambiționez | (să) ambiționez | ambiționam | ambiționai | ambiționasem | |
a II-a (tu) | ambiționezi | (să) ambiționezi | ambiționai | ambiționași | ambiționaseși | ||
a III-a (el, ea) | ambiționează | (să) ambiționeze | ambiționa | ambiționă | ambiționase | ||
plural | I (noi) | ambiționăm | (să) ambiționăm | ambiționam | ambiționarăm | ambiționaserăm, ambiționasem* | |
a II-a (voi) | ambiționați | (să) ambiționați | ambiționați | ambiționarăți | ambiționaserăți, ambiționaseți* | ||
a III-a (ei, ele) | ambiționează | (să) ambiționeze | ambiționau | ambiționară | ambiționaseră |
ambiționa ambiționare ambiționat
- surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN un exempluexemple
- Cuvintele tale l-au ambiționat.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 un exempluexemple
- Boierii... începură a ambiționa domnia. NEGRUZZI, S. I 273.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba franceză ambitionnersurse: DEX '09 DEX '98 DLRM MDA2 DN