ambasadă sf [At: NEGRUZZI, S. III, 466 / Pl: ~de / E: fr ambassade] 1 Reprezentanță diplomatică pe lângă guvernul unei țări străine, condusă de un ambasador. 2 Funcționarii ambasadei (1). 3 Clădirea unde e instalată ambasada (1).

*AMBASADĂ (pl. -ade) sf. ⏲ 1 Funcțiunea reprezentantului unui Stat pe lîngă alt Stat: a fost trimis în ~ la Londra ¶ 2 În mod colectiv, ambasadorul și personalul care lucrează sub direcțiunea acestuia: face parte din ~ ¶ 3 Clădirea în care locuește ambasadorul și unde se află instalată cancelaria acestuia: s’a dus să-și vizeze pașaportul la ~ ¶ 4 Deputațiune trimisă la un prinț sau la un Stat suveran, solie [fr.].

AMBASADĂ, ambasade, s. f. Reprezentanță diplomatică pe lîngă guvernul unei țări străine, condusă de un ambasador. ♦ Clădire în care e instalată reprezentanța diplomatică. ♦ Misiunea sau funcția unui ambasador. [Ion Tăutul] dobîndi favorul lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, care îi dete logofeția cea mare, ministerul cel mai însemnat al țării, și îl întrebuință în mai multe ambasade. BĂLCESCU, O. I 81.

AMBASADĂ, ambasade, s. f. Reprezentanță diplomatică pe lîngă guvernul unei țări străine, condusă de un ambasador. ♦ Clădire în care e instalată această reprezentanță. ♦ Misiunea sau funcția unui ambasador. – Fr. ambassade.

AMBASADĂ s.f. Reprezentanță diplomatică a unei țări, condusă de un ambasador. ♦ Misiunea sau funcția de ambasador. ♦ Funcționarii unei asemenea misiuni și clădirea în care lucrează. [< fr. ambassade].

AMBASADĂ s. f. 1. reprezentanță diplomatică a unei țări, condusă de un ambasador. 2. ansamblul agenților diplomatici; localul în care își desfășoară activitatea. 3. (fig.) solie, misiune. (< fr. ambassade)

AMBASADĂ ~e f. 1) Reprezentanță diplomatică a unei țări, condusă de un ambasador. 2) Clădirea în care își are sediul această reprezentanță. 3) Funcția de ambasador. [G.-D. ambasadei] /<fr. ambassade

ambasadă f. 1. funcțiunea ambasadorului; 2. deputațiune trimisă unui principe; 3. palatul sau funcționarii unui ambasador.

*ambasádă f., pl. e (fr. ambassade, d. mlat. ambactíata, part. d. ambactiare, a trimete în misiune [din lat. ambactus, om de serviciŭ, care vine d. vgerm. ambaht], de unde s’a făcut vfr. ambassée, apoĭ -ade supt infl. it. ambasciata). Funcțiunea de ambasador. Locuința și cancelaria luĭ. Personalu luĭ. Deputațiune, solie.

ambasadă s. f., g.-d. art. ambasadei; pl. ambasade

ambasadă s. f., g.-d. art. ambasadei; pl. ambasade

ambasadă s. f., g.-d. art. ambasadei; pl. ambasade

AMBASADĂ s. v. delegație.

ambasadă s. v. DELEGAȚIE.