20 de definiții pentru ambarcațiune ambarcație îmbarcație îmbarcațiune

ambarcațiúne sf vz ambarcație

AMBARCAȚIÚNE, ambarcațiuni, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. [Pr.: -țí-u-.Var.: ambarcáție s. f.] – Din fr. embarcation.

AMBARCAȚIÚNE s. f. v. ambarcație.

!ambarcațiúne (-ți-u-) s. f., art. ambarcațiúnea, g.-d. art. ambarcațiúnii; pl. ambarcațiúni, art. ambarcațiúnile

AMBARCAȚIÚNE s.f. v. ambarcație.

ambarcáție sf [At: DEX2 / V: -iune / Pl: ~ii / E: fr embarcation] Vas plutitor (de dimensiuni mici).

AMBARCÁȚIE s. f. v. ambarcațiune.

AMBARCÁȚIE, ambarcații, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. [Var.: ambarcațiúne s. f.] – Din fr. embarcation.

ÎMBARCÁȚIE s. f. v. ambarcație.

ÎMBARCAȚIÚNE s. f. v. ambarcațiune.

AMBARCÁȚIE, ambarcații, s. f. 1. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vîsle, cu vele sau cu motor, folosit în serviciul navelor, al porturilor etc. pentru transporturi de persoane, de materiale etc. 2. Marfa încărcată pe o ambarcație (1). – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: îmbarcáție s. f.

ÎMBARCÁȚIE s. f. v. ambarcație.

AMBARCÁȚIE, ambarcații, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. ♦ Marfă încărcată pe un astfel de vas. – Fr. embarcation.

ambarcáție s. f. (sil. -ți-e), art. ambarcáția (sil. -ți-a), g.-d. art. ambarcáției; pl. ambarcáții, art. ambarcáțiile (sil. -ți-i-)

AMBARCÁȚIE s.f. Vas plutitor de dimensiuni mici propulsat cu vâsle, vele sau cu motor, folosit în diferite scopuri. [Gen. -iei, var. ambarcațiune, îmbarcațiune s.f. / cf. fr. embarcation].

ÎMBARCAȚIÚNE s.f. v. ambarcație.

AMBARCÁȚIE s. f. vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, vele sau motor. (< fr. embarcation)

AMBARCÁȚIE ~i f. 1) Vas plutitor de dimensiuni mici, cu motor, cu vele sau cu vâsle. 2) Încărcătură de pe un astfel de vas. [G.-D. ambarcației; Sil. -ți-e] /<fr. embarcation

*imbarcațiúne f. (d. imbarc [!]). Acțiunea de a te imbarca. Barcă orĭ șalupă de salvare purtată pe un vapor maĭ mare orĭ și liberă: a călători pe o mică îmbarcațiune. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBARCAȚIE. Subst. Ambarcație; vapor, vaporaș (dim.), șalupă, barcă, bărcuță (dim.). Barcă cu motor, șalupă-remorcher, vas-pilot, pilotină, cuter, barcaz, șalutier, caic; hidroglisor. Vas de pescuit, pescador, balenieră, drifter, trauler, seiner, salutier, șaland, tartană. Barcă cu vîsle, barcă, bărcuță (dim.), luntre, luntricică (dim.), luntriță (pop.), luntrișoară (dim.), lotcă, ciobacă, (reg.), orniță, plavcă (reg.), năpîrcă (reg.), șaică (înv. și reg.), cin (înv. și reg.), dubas, dubă, boloza (înv. și reg.); gondolă, gondoletă (rar), pirogă, catamaran. Ambarcație sportivă, iolă, velă, rondă, gig, schif, caiac, canoe; barcă de cauciuc, berton. Navă, vas, corabie, corăbioară (dim.). Navă (vas) cu pînze, velier (rar), velă, vetrelă (înv.), naie (rar), arcă (rar). Galeră; triremă (ant.); cvadriremă (ant.), penteră; caravelă; cliper; galion; goeletă; libumă; fregată; corvetă (ieșit din uz); brigantină, bric; selandră; șampană (orient), caic, caicel (dim.); felucă; ghimie (înv.). Navă cu aburi, vapor, vaporaș (dim.), piroscaf (înv.); motonavă; vas de pasageri; pachebot; hidrobuz; iaht; transoceanic, transatlantic. Vas de transport; cargobot, cargou; cabotier; cablier; tramp, penișă; vas petrolier, tanc petrolier, petrolier; mineralier; șlep; gabară; mahonă, propel, ponton, pletină, ceam. Spărgător de gheață. Trauler; navă frigorifică. Remorcher, tuior, șalander. Navă (vas) de război, navă militară, navă de linie, bastiment, vasel (înv.); crucișător; cuirasat; portavion; torpilor; contratorpilor (ieșit din uz), distrugător; puitor de mine; vedetă; monitor, canonieră; dromon, dragor. Submersibil; submarin; batiscaf, mezoscaf. Flotă; flotilă. Flotă comercială. Flotă militară, flotă de război. Flotă marină. Flotă fluvială. Marinar, matelot, pilot. Echipaj. Pupă, proră, bord; carenă; ancoră; cabină. Port, chei, debarcader. Îmbarcare; debarcare; transbordare. Croazieră. Acostare, cheiaj. Naufragiu. Adj. Naval, nautic, de navigație. Vb. A pluti, a merge pe apă, a aluneca, a luntri (rar), a vîsli, a trage la rame. A naviga, a merge (a pluti, a călători) pe apă; a aluneca pe apă, a glisa. A pleca în larg, a ieși în larg; a ridica ancora, a ridica pînzele. A ancora, a arunca ancora; a intra în port; a acosta. A îmbarca; a debarca; a transborda. A face o croazieră. A naufragia. V. armată, călătorie, mișcare, sport.

Intrare: ambarcațiune
ambarcațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambarcațiune ambarcațiunea
plural ambarcațiuni ambarcațiunile
genitiv-dativ singular ambarcațiuni ambarcațiunii
plural ambarcațiuni ambarcațiunilor
vocativ singular
plural
îmbarcațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbarcațiune îmbarcațiunea
plural îmbarcațiuni îmbarcațiunile
genitiv-dativ singular îmbarcațiuni îmbarcațiunii
plural îmbarcațiuni îmbarcațiunilor
vocativ singular
plural
ambarcație
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambarcație ambarcația
plural ambarcații ambarcațiile
genitiv-dativ singular ambarcații ambarcației
plural ambarcații ambarcațiilor
vocativ singular
plural
îmbarcație
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbarcație îmbarcația
plural îmbarcații îmbarcațiile
genitiv-dativ singular îmbarcații îmbarcației
plural îmbarcații îmbarcațiilor
vocativ singular
plural