Din totalul de 23 sunt afișate 18 definiții pentru „amant”   declinări

AMÁNT, -Ă, amanți, -te s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex, fără a fi căsătorit cu aceasta; iubit2, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de rogue _filthy_punk | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. ◊ F i g. Florile mici și sfioase nu-și mai îndreptau ochii lor albaștri și limpezi, din adîncul umbrelor presurate cu nestatornici fulgi de lumină, spre vechiul și credinciosul lor amant. HOGAȘ, M. N. 96.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu cineva, fără a fi căsătorit cu acela; ibovnic. – Fr. amant (lat. lit. amans, -ntis).

Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

amánt s. m., pl. amánți

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

amánt s. m., pl. amánți

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁNT s. concubin, iubit, prieten, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care are relații intime de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. 2. Persoană care iubește și este iubită la rândul ei de altă persoană de sens contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁNT, -Ă s. m. f. cel care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei. (< fr. amant)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

amánt (amántă), adj. – Îndrăgostit, iubit. Fr. amant. Cuvînt de expresivitate literară în perioada romantică, a decăzut apoi ajungînd să aibă o rezonanță vulg., ca maîtresse în fr.

Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care întreține relații intime cu cineva în afara căsătoriei. /<fr. amant, lat. amans, ~ntis

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amant m. f. care iubește cu pasiune.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*amánt, ă s. (fr. amant, d. lat. ámans, amántis). Ibovnic, ĭubit (persoană ĭubită fără căsătorie).

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

amántă s. f., g.-d. art. amántei; pl. amánte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

amántă s. f., pl. amánte

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁNTĂ s. concubină, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguță, ibovnică, țiitoare, (Ban.) bală, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMÁNT s. concubin, iubit, prieten, (pop.) amoréz, drăguț, ibóvnic, (înv.) libóvnic, (arg.) gagíc, gagíu.

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMÁNTĂ s. concubină, iubită, prietenă, (livr.) metrésă, (pop.) amoréză, drăgúță, ibóvnică, țiitoáre, (Ban.) bắlă, (înv.) posádnică, (grecism înv.) palachídă, (arg.) gagică.

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink