18 definiții pentru amant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex, fără a fi căsătorit cu aceasta; iubit2, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.

amánt, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. I, 108 / Pl: ~nți, ~e / E: fr amant, amante, lat amans, -ntem] 1 Persoană care are relații intime cu o persoană cu care nu este căsătorit Si: amorez, (pop) drăguț, (pfm) ibovnic. 2 Persoană care iubește și este iubită de altă persoană.

AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.

AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. ◊ Fig. Florile mici și sfioase nu-și mai îndreptau ochii lor albaștri și limpezi, din adîncul umbrelor presurate cu nestatornici fulgi de lumină, spre vechiul și credinciosul lor amant. HOGAȘ, M. N. 96.

AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu cineva, fără a fi căsătorit cu acela; ibovnic. – Fr. amant (lat. lit. amans, -ntis).

AMÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care are relații intime de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. 2. Persoană care iubește și este iubită la rândul ei de altă persoană de sex contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis]. corectată

AMÁNT, -Ă s. m. f. cel care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei. (< fr. amant)

AMÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care întreține relații intime cu cineva în afara căsătoriei. /<fr. amant, lat. amans, ~ntis

*amánt, ă s. (fr. amant, d. lat. ámans, amántis). Ibovnic, ĭubit (persoană ĭubită fără căsătorie).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMÁNT s. concubin, iubit, prieten, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu.

AMANT s. concubin, iubit, prieten, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amánt (amántă), adj. – Îndrăgostit, iubit. Fr. amant. Cuvînt de expresivitate literară în perioada romantică, a decăzut apoi ajungînd să aibă o rezonanță vulg., ca maîtresse în fr.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SAINT-AMANT [sẽtamã], Marc-Antoine Girard, sieur de ~ (1594-1661), poet francez. Marinar și călător, a ajuns în Senegal. Autor al unor poeme caracterizate prin invenție retorică și care îl plasează printre cei mai mari poeți ai Franței.

Amantes, amentes (lat. „Îndrăgostiți, smintiți”). Terențiu a spus aceste vorbe în comedia sa Andria (versul 13, în versiune modernă: act I, sc. 3). Ele s-au răspîndit repede datorită nu atît cuprinsului lor destul de banal, cît mai ales jocului de cuvinte original, reușit și ușor de reținut. Cind se folosesc? Oricând îndrăgostiții, prin manifestările lor, confirmă părerea lui Terențiu! Byron, în Pelerinajul lui Childe Harold (IV, 123), spune de asemeni: Who loves, raves „Cine iubește, aiurează”, dar versul său are un caracter dramatic, căci se referă la rătăcirile dragostei care pot avea urmări nefericite. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

AMANT cordaci, corditor, gagic, înlocuitor.

Intrare: amant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amant
  • amantul
  • amantu‑
plural
  • amanți
  • amanții
genitiv-dativ singular
  • amant
  • amantului
plural
  • amanți
  • amanților
vocativ singular
  • amantule
  • amante
plural
  • amanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amant, amanțisubstantiv masculin
amantă, amantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex, fără a fi căsătorit cu aceasta; iubit. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote figurat Florile mici și sfioase nu-și mai îndreptau ochii lor albaștri și limpezi, din adîncul umbrelor presurate cu nestatornici fulgi de lumină, spre vechiul și credinciosul lor amant. HOGAȘ, M. N. 96. DLRLC
  • 2. Persoană care iubește și este iubită la rândul ei de altă persoană de sens contrar. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic