14 definiții pentru amanet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amanét sn [At: LET. III, 233/10 / Pl: ~uri, ~e / E: tc amanet] 1 (Jur) Gaj. 2 (Îe) A pune ceva ~ A zălogi. 3 (Îe) A scoate un ~ A scoate un obiect lăsat în gaj. 4 (Pex) Ostatic. 5 (Reg; imp) Acaret.

AMANÉT, amanete, s. n. Garanție depusă în contul unei datorii sau al executării unei lucrări; bun care se depune drept garanție; gaj, zălog2. ♦ (Înv.) Ostatic. [Pl. și: amaneturi] – Din tc. emanet, ngr. amanáti.

AMANÉT, amanete, s. n. Gaj. ♦ (Înv.) Ostatic. – Din tc. emanet, ngr. amanáti.

AMANÉT, amanete, s. n. (în trecut; uneori construit cu verbele «a pune», «a da») Obiect de preț predat cuiva drept garanție a restituirii unei datorii (în bani); garanție, gaj, zălog. V. ipotecă. [Surorile] între ele se dușmăneau, pentru că-și făceau concurență cînd era vorba de amanete. Împrumutau bani cu dobîndă pe amanet. PAS, Z. I 156. Apoi luă bani pe amanet și... pleacă... la Huși. BASSARABESCU, V. 22. Bun la suflet și prost la minte, am alergat degrab-acasă, am pus amanet tot ce-aveam, droșcă, hamuri, cai, și-am adus suta cea de galbini... ca s-o ajut la nevoie. ALECSANDRI, T. 556. ♦ (Învechit) Ostatic. Ca să trăiască frățește fusese siliți să-și dea copiii amanet unul altuia. GHICA, S. 263. - Pl. și: amaneturi (GHICA, S. 499).

AMANÉT, amanete, s. n. Obiect de preț predat cuiva drept garanție a restituirii unei datorii; garanție, zălog, gaj. ♦ (Înv.) Ostatic. – Tc. emanet.

AMANÉT ~e n. Obiect de valoare lăsat sau luat drept garanție; gaj; zălog. A pune ~. A da ~. /<turc. emanet, ngr. amanáti

AMANET s.n. (Mold., ȚR) Zălog. A: Judecătoriul la atîta mai cu amăruntul cercetare să cade a să zăbovi, cu cît iaste mai mare amanetul ce i s-au încredințat lui spre pază. ÎNV. EC., 34. Am un amanet ca să-ți dau. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. IM 1754, 71v; H 1778, 37v. B: Și așa pe dînsul l-au oprit acolea amanet. IM 1730, 100v. Etimologie: tc. (înv.) amanat.

amanet n. 1. obiect depus ca garanție: și-a pus casa amanet; 2. persoană lăsată drept garanție: își deteră copii amanet unul altuia BĂLC. [Turc. AMANET: ca termen juridic, amanet a căutat să înlocuească pe zălog, ce figurează în vechea legislațiune, și la rândul său începe să fie înlocuit de neologismul ipotecă].

amanét și emanét n., pl. urĭ și e (turc. amanet și emanet, d. ar. emanet). Lucru lăsat cu garanție (zălog): și-a pus inelu amanet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amanét s. n., (obiecte) pl. amanéte / amanéturi

amanét s. n., pl. amanéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMANÉT s. gaj, garanție, (pop.) chezășie, zălog, (înv. și reg.) rămas, (înv.) otaj. (Lasă drept ~ un inel.)

AMANET s. gaj, garanție, (pop.) chezășie, zălog, (înv. și reg.) rămas, (înv.) otaj. (Lasă drept ~ un inel.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amanét (-turi), s. n. – Garanție, cauțiune. – Mr. amînete, megl. amanet. Tc. amanet, emanet (Roesler 587; Șeineanu, II, 19; Lokotsch 66); cf. ngr. ἀμανέτι, alb., bg., sb. amanet.Der. amaneta, vb. (a pune ceva ca amanet).

Intrare: amanet
amanet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amanet
  • amanetul
  • amanetu‑
plural
  • amanete
  • amanetele
genitiv-dativ singular
  • amanet
  • amanetului
plural
  • amanete
  • amanetelor
vocativ singular
plural
amanet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amanet
  • amanetul
  • amanetu‑
plural
  • amaneturi
  • amaneturile
genitiv-dativ singular
  • amanet
  • amanetului
plural
  • amaneturi
  • amaneturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)