amalgama vtr [At: HASDEU, I. C. I, 44 / Pzi: ~mez / E: fr amalgamer] 1 A face un amalgam, aliind mercurul cu un metal. 2 A amesteca elemente eterogene. 3 (Fig) A confunda. 4 (Lin) A amesteca sensuri diferite.

*AMALGAMA (-amez) I. vb. tr. 1 🔬 A face un amalgam, a amesteca mercurul cu un alt metal ¶ 2 Fig. A amesteca, a împreuna persoane sau lucruri care nu se potrivesc laolaltă, care nu sînt făcute să stea împreună. II. vb. refl. 1 🔬 A se alia (vorb. de mercur și un alt metal) ¶ 2 Fig. A se amesteca fără a se potrivi laolaltă [fr.].

AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente eterogene.

AMALGAMA, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente disparate. – Fr. amalgamer.

AMALGAMA vb. I. tr. 1. (Chim.) A face un aliaj de mercur. ♦ A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri. 2. (Fig.) A amesteca, a aduna la un loc elemente eterogene, disparate. [< fr. amalgamer].

AMALGAMA vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ◊ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr. amalgamer)

A AMALGAMA ~ez tranz. 1) (mercur) A alia cu metale, pentru a obține un amalgam. 2) (elemente eterogene) A combina, formând un amestec. /<fr. amalgamer

amalgamà v. a amesteca și împreuna lucruri diferite.

*amalgámă f., pl. e, și amalgam n., pl. e și urĭ (fr. amalgame, m., d. mlat. amalgama, deformat d. ar. almoğama, căsătorie, saŭ d. vgr. málagma, „muĭere, slăbire”, ngr. „aur”, d. malásso, amestec. V. mehlem. Aliaj de mercur cu alt metal. Fig. Amestec de elemente felurite.

*amalgaméz v. tr. (fr. amalgamer). Amestec mercuru cu un metal. Fig. Amestec lucrurĭ nepotrivite.

amalgama (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. amalgamez, 3 amalgamează; conj. prez. 1 sg. să amalgamez, 3 să amalgameze

amalgama (a ~) vb., ind. prez. 3 amalgamează

amalgama vb., ind. prez. 1 sg. amalgamez, 3 sg. și pl. amalgamează