2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amalgama vtr [At: HASDEU, I. C. I, 44 / Pzi: ~mez / E: fr amalgamer] 1 A face un amalgam, aliind mercurul cu un metal. 2 A amesteca elemente eterogene. 3 (Fig) A confunda. 4 (Lin) A amesteca sensuri diferite.

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam (1). 2. Fig. A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene. ♦ (Lingv.) A amesteca sensuri diferite. – Din fr. amalgamer.

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente eterogene.

AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente disparate. – Fr. amalgamer.

AMALGAMÁ vb. I. tr. 1. (Chim.) A face un aliaj de mercur. ♦ A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri. 2. (Fig.) A amesteca, a aduna la un loc elemente eterogene, disparate. [< fr. amalgamer].

AMALGAMÁ vb. tr. 1. a face un amalgam (1). ◊ a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri. 2. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene. (< fr. amalgamer)

A AMALGAMÁ ~éz tranz. 1) (mercur) A alia cu metale, pentru a obține un amalgam. 2) (elemente eterogene) A combina, formând un amestec. /<fr. amalgamer

amalgamà v. a amesteca și împreuna lucruri diferite.

*amalgámă f., pl. e, și amalgam n., pl. e și urĭ (fr. amalgame, m., d. mlat. amalgama, deformat d. ar. almoğama, căsătorie, saŭ d. vgr. málagma, „muĭere, slăbire”, ngr. „aur”, d. malásso, amestec. V. mehlem. Aliaj de mercur cu alt metal. Fig. Amestec de elemente felurite.

*amalgaméz v. tr. (fr. amalgamer). Amestec mercuru cu un metal. Fig. Amestec lucrurĭ nepotrivite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amalgamá (a ~) vb., ind. prez. 3 amalgameáză

amalgamá vb., ind. prez. 1 sg. amalgaméz, 3 sg. și pl. amalgameáză

Intrare: amalgama
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amalgama
  • amalgamare
  • amalgamat
  • amalgamatu‑
  • amalgamând
  • amalgamându‑
singular plural
  • amalgamea
  • amalgamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amalgamez
(să)
  • amalgamez
  • amalgamam
  • amalgamai
  • amalgamasem
a II-a (tu)
  • amalgamezi
(să)
  • amalgamezi
  • amalgamai
  • amalgamași
  • amalgamaseși
a III-a (el, ea)
  • amalgamea
(să)
  • amalgameze
  • amalgama
  • amalgamă
  • amalgamase
plural I (noi)
  • amalgamăm
(să)
  • amalgamăm
  • amalgamam
  • amalgamarăm
  • amalgamaserăm
  • amalgamasem
a II-a (voi)
  • amalgamați
(să)
  • amalgamați
  • amalgamați
  • amalgamarăți
  • amalgamaserăți
  • amalgamaseți
a III-a (ei, ele)
  • amalgamea
(să)
  • amalgameze
  • amalgamau
  • amalgama
  • amalgamaseră
Intrare: amalgamă
amalgamă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amalgama rar

  • 1. A alia mercurul cu un metal; a prepara un amalgam.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A extrage cu ajutorul mercurului aurul și argintul din minereuri.
      surse: DN
  • 2. figurat A amesteca la un loc elemente disparate, eterogene.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: amesteca combina
    • 2.1. lingvistică A amesteca sensuri diferite.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: