3 intrări
30 de definiții (maximum 20 afișate)
amănunțít2, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 34 / V: amăru- / Pl: -țiți, -e / E: amănunți] 1 a (Agr) Afânat. 2-3 a, av Detaliat.
amănunțit1 sn [At: I. IONESCU, M. 327 / V: amăru- / Pl: -uri / E: amănunți] (Agr) Amănunțire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚÍT1 s. n. (Rar) Faptul de a amănunți. – V. amănunți.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amănunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMĂNUNȚÍT1 s. n. Faptul de a amănunți. – V. amănunți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMĂNUNȚÍT1 s. n. Amănunțire, fărîmițare. Amănunțitul se face prin arături, grăpări și prășituri. I. IONESCU, M. 327.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amănunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. Norme amănunțite de aplicare a legilor. **- (Adverbial) Cu amănuntul, în amănunt, pînă în cele mai mici amănunte. A povesti amănunțit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMĂNUNȚÍT1 s. n. Faptul de a amănunți (1).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
amănunțít2 (rar) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amănunțít1 adj. m., pl. amănunțíți; f. amănunțítă, pl. amănunțíte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amănunțít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMĂNUNȚÍT adj., adv. 1. adj. amplu, detaliat, dezvoltat, (înv.) amănunt. (O relatare ~; un plan ~.) 2. adj. atent, meticulos, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. adv. atent, îndeaproape. (Cercetează ~ lucrurile.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Amănunțit ≠ concis, laconic, lapidar, succint, sumar
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMĂNUNȚÍT2 ~tă (~ți, ~te) Care cuprinde amănunte; detaliat. Expunere ~tă. /v. a amănunți
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMĂNUNȚÍT1 adv. Până la cele mai mici amănunte; cu de amănuntul; în amănunt. A povesti ~. /v. a amănunți
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amănunțit, -ă adj. Cu amănunte, în amănunte, detaliat: povestire amănunțită. Adv. Cu de-a mănuntu: a descrie amănunțit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amănunțí vtr [At: I. IONESCU, C. 31 / V: ~ărunți1 / Pzi: -țesc / E: amănunt cf fr detailler] 1 (Agr) A mărunți, a afâna pământul prin săpare, arare, prășire etc. 2 A arăta în amănunte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) amănunți | amănunțire | amănunțit | amănunțind | singular | plural | ||
amănunțește | amănunțiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | amănunțesc | (să) amănunțesc | amănunțeam | amănunții | amănunțisem | |
a II-a (tu) | amănunțești | (să) amănunțești | amănunțeai | amănunțiși | amănunțiseși | ||
a III-a (el, ea) | amănunțește | (să) amănunțească | amănunțea | amănunți | amănunțise | ||
plural | I (noi) | amănunțim | (să) amănunțim | amănunțeam | amănunțirăm | amănunțiserăm, amănunțisem* | |
a II-a (voi) | amănunțiți | (să) amănunțiți | amănunțeați | amănunțirăți | amănunțiserăți, amănunțiseți* | ||
a III-a (ei, ele) | amănunțesc | (să) amănunțească | amănunțeau | amănunțiră | amănunțiseră |
Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | amănunțit | amănunțitul | amănunțită | amănunțita |
plural | amănunțiți | amănunțiții | amănunțite | amănunțitele | |
genitiv-dativ | singular | amănunțit | amănunțitului | amănunțite | amănunțitei |
plural | amănunțiți | amănunțiților | amănunțite | amănunțitelor | |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | amănunțit | amănunțitul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | amănunțit | amănunțitului |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
amănunțit (adj.)
- 1. Care cuprinde multe amănunte.surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: amănunt detaliat antonime: concis laconic lapidar succint sumar (adj.) un exempluexemple
- Norme amănunțite de aplicare a legilor.surse: DLRLC
- surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exempluexemple
- A povesti amănunțit.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- vezi amănunțisurse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
amănunțit (s.n.)
- exemple
- Amănunțitul se face prin arături, grăpări și prășituri. I. IONESCU, M. 327.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi amănunțisurse: DEX '09 DEX '98 MDA2