4 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amănunțí vtr [At: I. IONESCU, C. 31 / V: ~ărunți1 / Pzi: ~țesc / E: amănunt cf fr detailler] 1 (Agr) A mărunți, a afâna pământul prin săpare, arare, prășire etc. 2 A arăta în amănunte.

AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt.

AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt.

AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A da amănunte, a povesti cu amănunte; a detalia. Dorisem... a cunoaște împrejurările acestei isprăvi. Și Ieronim ne amănunțise totul. SADOVEANU, V. F. 91. 2. A fărîmița, a mărunți. Băligarul are o însemnată lucrare și asupra însușirilor fizice ale pămîntului, pe care le îmbunătățește, amănunțind pămînturile cele lutoase. I. IONESCU, M. 313.

AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt1.

A AMĂNUNȚÍ ~ésc tranz. rar 1) A preface în bucăți mărunte; a mărunți. 2) A expune cu lux de amănunte; a detalia. /Din amănunt

amănunt, ~ă [At: CORESI, ap. HEM 1032 / V: ~ăru~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: a3 + mănunt] 1 sm (Îlav) În ~ (În mod) minuțios, conștiincios, observând chiar și cele mai mici și neînsemnate părți (detalii) ale unui lucru. 2 sn (Cmr; îlav) Cu (sau, înv, pre) ~ul Cu bucata. 3 sn Detaliu. 4 sn (Îe) A da ~e A intra în detalii. 5 sn (Îlav) (Cu) de-~ sau până în cele mai mici ~e sau în ~, în toate ~ele Minuțios. 6 a (Înv) Amănunțit2.

AMĂNÚNT, -Ă, amănunți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunțime. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în cantități mici. Comerț cu amănuntul.Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. 2. Adj. (Înv.) Amănunțit2. [Var.: (reg.) amărunt s. n.] – A3 + mănunt „mărunt”.

AMĂNÚNT, -Ă, amănunți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunțime. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în mici cantități. Comerț cu amănuntul.Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. 2. Adj. (Înv.) Amănunțit2. [Var.: (reg.) amărúnt s. n.] – A3 + mănunt „mărunt”.

AMĂNÚNT2, -Ă, amănunți, -te, adj. (Învechit) Amănunțit. Cercetarea amănuntă a feluritelor faze prin care graiul poporului romin a trecut ca să devină... limba de azi a romînilor. ODOBESCU, S. I 352.

AMĂNÚNT2, -Ă, amănunți, -te, adj. (Înv.) Amănunțit. – Din a3 + mănunt „mărunt”.

amănunțésc și amăr- v. tr. (d. amănunt). Mărunțesc, sfărîm: a amănunți bulgăriĭ. Povestesc pînă în părțile cele mici, detaliez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amănunțí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțésc, imperf. 3 sg. amănunțeá; conj. prez. 3 să amănunțeáscă

amănunțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțésc, imperf. 3 sg. amănunțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amănunțeáscă

cu de-amănúntul loc. adv.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMĂNUNȚÍ vb. v. fărâmița, mărunți, sfărâma.

amănunți vb. v. FĂRÎMIȚA. MĂRUNȚI. SFĂRÎMA.

AMĂNÚNT adj. v. amănunțit, amplu, detaliat, dezvoltat.

amănunt adj. v. AMĂNUNȚIT. AMPLU. DETALIAT. DEZVOLTAT.

Intrare: amănunți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amănunți
  • amănunțire
  • amănunțit
  • amănunțitu‑
  • amănunțind
  • amănunțindu‑
singular plural
  • amănunțește
  • amănunțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amănunțesc
(să)
  • amănunțesc
  • amănunțeam
  • amănunții
  • amănunțisem
a II-a (tu)
  • amănunțești
(să)
  • amănunțești
  • amănunțeai
  • amănunțiși
  • amănunțiseși
a III-a (el, ea)
  • amănunțește
(să)
  • amănunțească
  • amănunțea
  • amănunți
  • amănunțise
plural I (noi)
  • amănunțim
(să)
  • amănunțim
  • amănunțeam
  • amănunțirăm
  • amănunțiserăm
  • amănunțisem
a II-a (voi)
  • amănunțiți
(să)
  • amănunțiți
  • amănunțeați
  • amănunțirăți
  • amănunțiserăți
  • amănunțiseți
a III-a (ei, ele)
  • amănunțesc
(să)
  • amănunțească
  • amănunțeau
  • amănunți
  • amănunțiseră
Intrare: amănunt (adj.)
amănunt1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amănunt
  • amănuntul
  • amănuntu‑
  • amănuntă
  • amănunta
plural
  • amănunți
  • amănunții
  • amănunte
  • amănuntele
genitiv-dativ singular
  • amănunt
  • amănuntului
  • amănunte
  • amănuntei
plural
  • amănunți
  • amănunților
  • amănunte
  • amănuntelor
vocativ singular
plural
Intrare: cu de-amănuntul
cu de-amănuntul locuțiune adverbială
compus
  • cu de-amănuntul
Intrare: de-amănuntul
de-amănuntul locuțiune adverbială
compus
  • de-amănuntul
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amănunți rar

  • exemple
    • Băligarul are o însemnată lucrare și asupra însușirilor fizice ale pămîntului, pe care le îmbunătățește, amănunțind pămînturile cele lutoase. I. IONESCU, M. 313.
      surse: DLRLC
  • 2. A da amănunte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: detalia un exemplu
    exemple
    • Dorisem... a cunoaște împrejurările acestei isprăvi. Și Ieronim ne amănunțise totul. SADOVEANU, V. F. 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • amănunt
    surse: DEX '09 DEX '98

amănunt (adj.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amănunțit (adj.) un exemplu
    exemple
    • Cercetarea amănuntă a feluritelor faze prin care graiul poporului romîn a trecut ca să devină... limba de azi a romînilor. ODOBESCU, S. I 352.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • A + mănunt „mărunt”.
    surse: DEX '09