2 intrări

7 definiții

AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s. f. Amăgire. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. -eală.

AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s. f. Amăgire. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. -eală.

AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s. f. Amăgire, viclenie, minciună. ♦ Preocupare măruntă, naivă. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Din amăgi + suf. -eală

amăgeálă s. f., g.-d. art. amăgélii; pl. amăgéli

amăgeálă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 436/13 / Pl: -gele, -geli / E: amăgi + -eală] 1 (Mpl) Amăgire. 2 (Fig) Obiect dat cuiva cu scopul de a-l amăgi, de a-l abate de la altă preocupare.

amăgeală f. 1. amăgire trecătoare; 2. pl. nimicuri: vremea trecea cu amăgele CR.

amăgeálă f., pl. elĭ. Vechĭ saŭ rar. Amăgire. Pl. vechĭ (azĭ fam.) amăgele: l-a prins cu amăgele.

Intrare: amăgele
amăgele
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: amăgeală (pl. -ele)
amăgeală (pl. -ele)
substantiv feminin (F16) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amăgea amăgeala
plural amăgele amăgelele
genitiv-dativ singular amăgele amăgelei
plural amăgele amăgelelor
vocativ singular
plural