2 intrări

11 definiții

amăgeálă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 436/13 / Pl: -gele, -geli / E: amăgi + -eală] 1 (Mpl) Amăgire. 2 (Fig) Obiect dat cuiva cu scopul de a-l amăgi, de a-l abate de la altă preocupare.

AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s. f. Amăgire. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. -eală.

AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s. f. Amăgire. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. -eală.

AMĂGEÁLĂ, amăgeli și amăgele, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Amăgire, viclenie, minciună. Într-una din zile... scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul... și cînd deodată numai iacă vedem în prund cîțiva oameni claie peste grămadă și unul din ei mugind puternic... Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul... Așa cu amăgele se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste. CREANGĂ, A. 8. Preocupare măruntă, naivă (cu care se amăgește cineva). Dar vremea trecea cu amăgele și eu creșteam pe nesimțite, și tot alte gînduri îmi zburau prin cap și alte plăceri mi se deșteptau în suflet. CREANGĂ, A. 35. 2. (Rar) Mijloc de a amăgi pe cineva, momeală. V. n a d ă. Onofrei Cos... aruncă amăgeală cîinilor, să nu-l latre. STANCU, D. 294.

AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s. f. Amăgire, viclenie, minciună. ♦ Preocupare măruntă, naivă. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Din amăgi + suf. -eală

amăgeálă s. f., g.-d. art. amăgélii; pl. amăgéli

amăgeálă s. f., g.-d. art. amăgélii; pl. amăgéli

AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s.f. Mijloc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; escrocherie. ◊ A umbla cu amăgeli = a umbla cu înșelăciuni; a avea obișnuința de a amăgi. [G.-D. amăgelii] – Amăgi + suf. -eală.

AMĂGEÁLĂ ~éli f. Mijloc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; escrocherie. ◊ A umbal cu ~eli a umbla cu înșelăciuni; a avea obișnuința de a amăgi. [G.-D. amăgelii] /a amăgi + suf. ~eală

amăgeală f. 1. amăgire trecătoare; 2. pl. nimicuri: vremea trecea cu amăgele CR.

amăgeálă f., pl. elĭ. Vechĭ saŭ rar. Amăgire. Pl. vechĭ (azĭ fam.) amăgele: l-a prins cu amăgele.

Intrare: amăgeală (pl. -ele)
amăgeală (pl. -ele)
substantiv feminin (F16) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amăgea amăgeala
plural amăgele amăgelele
genitiv-dativ singular amăgele amăgelei
plural amăgele amăgelelor
vocativ singular
plural
Intrare: amăgeală (pl. -eli)
amăgeală (pl. -eli) substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amăgea amăgeala
plural amăgeli amăgelile
genitiv-dativ singular amăgeli amăgelii
plural amăgeli amăgelilor
vocativ singular
plural