19 definiții pentru alun

alún1 sm [At: EMINESCU, P. 237 / Pl: ~i / E: alună] (Bot) 1 Arbust din familia betulaceelor, cu frunze rotunde, cu flori monoice, cu fructe comestibile, care crește prin păduri și tufișuri, fiind uneori cultivat Si: (reg) alunar (4), alunaș (1), alunel (1), fundici, rânză, tufă (Corylus avellana). 2 (Șîs) ~ turcesc, – sălbatic Arbust din familia betulaceelor, cu scoarța crăpată, frunzele mai lungi și mai mari decât la Avellana, cu fructele scurte, comestibile, care crește pe colinele din regiunea montană, fiind uneori cultivat (Corylus colurna) 3 (Șîs) ~ turcesc Arbust foarte asemănător cu Avellona, deosebindu-se doar prin forma și culoarea brun-roșcată a fructelor și a involucrului (Corylus tubulosa). 4 (Îs) ~ ursăresc Arbust din familia betulaceelor (Corylus maxima).

ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). - Din alună.

ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună.

ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde și păroase și cu fructe comestibile; crește prin păduri (Coryllus avellana). Coboram cărarea printre alunii cu vergile argintate de brumă. C. PETRESCU, S. 169. Sub alun m-apuc să sun din bucium. MACEDONSKI, O. I 34. După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I 144.

ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună.

ALÚN s. (BOT.; Corylus avellana) (reg.) tufă.

ALÚN ~i m. Arbust cu frunze păroase ovale, ascuțite la vârf și cu fructe comestibile de formă sferică sau ovoidală. /Din alună

alun m. copăcel care face alune; joacă un rol în descântece și în medicina populară (Coryllus avellana.)

1) alun m. (d. alună). Pomu care face alune (córylus avellána).

*2) alun n. (fr. alun, d. lat. alumen). Chim. Peatră [!] acră, sulfat duplu [!] de aluminiŭ și de potasiŭ (saŭ de sodiŭ, amoniŭ, rubidiŭ, ceziŭ și taliŭ). E o sare albă care se cristalizează în octaedre saŭ cuburĭ isomorfe, e astringentă și se disolvă în apă, dar nu și în spirt. Se întrebuințează la limpezit apa, la fixat văpselele [!] pe stofe, la tăbăcit și în medicină. – Și aláun (germ. alaun).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALÚN s. (BOT.; Corylus avellana) (reg.) túfă.

ALUN (‹ alună) s. m. Arbust din familia betulaceelor, înalt de 2-5 m, cu frunze rotunde cordate, flori dispuse monoic, cele mascule așezate în amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). ♦ A. turcesc = arbore din familia betulaceelor, înalt de 8-20 m, cu frunze rotunjite, lat-ovale, răspîndit în pădurile de fag, pe soluri calcaroase (Corylus colurna). Este ocrotit prin lege.

C. colurna L., « Alun turcesc ». Arbore cu tulpină dreaptă, coroană piramidală, scoarță suberos-cenușie, crăpată. Flori mai lungi și mai mari decît la specia precedentă. Fructe, pînă la 10, în fascicule, sînt cuprinse în involucru pînă la vîrf, globuloase, mai late decît lungi, comestibile.

C. maxima Mill. (syn. C. tubulosa Willd.), « Alun turcesc ». Specie de cca 7 m. înălțime. Frunze la bază slab-cordate, pețiolate. Fructe, cca 3, pe un peduncul de cca 4 cm lungime, mari, cilindric-lunguiețe, închise complet de involucrul tubulos, mai lung decît achena.

CORYLUS L., ALUN, fam. Betulaceae. Gen originar din Europa, America de N și nordul Asiei, cca 16 specii, arbuști înalți, mai rar arbori. Flori unisexuat-monoice, cele mascule (cca 5 stamine pe o bractee concrescută cu 2 bracteole), grupate în amenți cilindrici, lungi, cele femele (apar înaintea înfrunziră) în formă de. mugure din care ies stigmatele subțiri, roșii. Frunze așezate distih, pubescente, dublu-serate, ovate sau subrotund-ovate. Fruct, achenă (cu miez comestibil) așezată într-o cupușoară crestată.

Corylus avellana L., « Alun ». Specie care înflorește în febr.-mart., flori unisexuat-monoice, cele mascule dispuse în amenți lungi, pendenți, galbeni, cele femele cu stigmate purpurii sau roșii. Frunzele, cca 15 cm lungime, lat-obovate, ușor-cordate, la vîrf ascuțite, pețiol scurt, dublu-serate sau lobu- late neregulat, pe partea inferioară păroase. Fructele, achene-alune-globoide, mai multe lâ un loc, cu cupele campanulate pînă la mijloc laciniate. Arbust (4-5 m înălțime) sau arbore (cca 8 m) cu scoarță netedă- lucioasă, cu pete mari, albicioase, lujeri glandulos-pubescenți, geniculați.

Intrare: alun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alun alunul
plural aluni alunii
genitiv-dativ singular alun alunului
plural aluni alunilor
vocativ singular
plural