*2) alun n. (fr. alun, d. lat. alumen). Chim. Peatră acră, sulfat duplu de aluminiŭ și de potasiŭ (saŭ de sodiŭ, amoniŭ, rubidiŭ, ceziŭ și taliŭ). E o sare albă care se cristalizează în octaedre saŭ cuburĭ isomorfe, e astringentă și se disolvă în apă, dar nu și în spirt. Se întrebuințează la limpezit apa, la fixat văpselele pe stofe, la tăbăcit și în medicină. – Și aláun (germ. alaun).