2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALTERNATÍVĂ, alternative, s. f. 1. Posibilitate de a alege între două soluții, între două situații etc. care se exclud. 2. Relație între două judecăți în care, dacă o judecată e adevărată, cealaltă e neapărat falsă. – Din fr. alternative.

ALTERNATÍVĂ, alternative, s. f. 1. Posibilitate de a alege între două soluții, între două situații etc. care se exclud. 2. Relație între două judecăți în care, dacă o judecată e adevărată, cealaltă e neapărat falsă. – Din fr. alternative.

alternati sf [At: MAIORESCU, D. II, 125 / Pl: ~ve / E: fr alternative] Obligația de a alege între două căi, două lucruri, două părți etc. Cf din două una.

ALTERNATÍVĂ, alternative, s. f. Posibilitate de a alege între două căi, două soluții etc.

ALTERNATÍVĂ, alternative, s. f. Posibilitate de a alege între două soluții, două situații etc. – Fr. alternative.

ALTERNATÍVĂ s.f. 1. Posibilitate de a alege între două lucruri, două căi, două soluții etc. 2. (Rar) Succesiune a două lucruri care vin rând pe rând. [< fr. alternative].

ALTERNATÍVĂ s. f. posibilitate sau necesitate de a alege între două soluții, situații etc. care se exclud. (< fr. alternative)

ALTERNATÍVĂ ~e f. 1) Posibilitate de a alege între două soluții, căi sau variante, care se exclud. 2) Situație în care se află cineva, care are de făcut această alegere. [G.-D. alternativei] /<fr. alternative

alternativă f. 1. succesiune de lucruri cari revin pe rând; 2. alegere de făcut între două lucruri: vă las alternativa.

ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif.

ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif.

alternativ, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 244 / Pl: ~i, ~e / E: fr alternatif] 1 a Care vine pe rând. 2 (Îs) Propoziții ~ Propoziții care cuprind două afirmații opuse, dintre care ori una, ori alta trebuie acceptată neapărat. 3 (Jur; îs) Obligație ~ Obligație care specifică, pentru debitor, mai multe feluri de a se achita și posibilitatea de a alege între ele. 4 (Fiz; îs) Curent electric ~ Curent electric a cărui intensitate variază periodic, astfel încât media aritmetică, pe o perioadă, a intensității lui, să fie nulă. 5 av La rând.

ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. Care alternează (unul cu altul). Mișcări alternative.Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la anumite perioade regulate. ◊ (Adverbial) [Ursul] s-a dus în rîpă, sărind alternativ cu dinaintea și cu dinapoia, și fuge și acum. SADOVEANU, O. A. TI 194.

ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Fr. alternatif.

ALTERNATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care alternează. ◊ Curent alternativ = curent electric al cărui sens variază periodic în același circuit. [Cf. fr. alternatif].

ALTERNATÍV, -Ă adj. care alternează; ciclic, periodic. ♦ curent ~ = curent electric al cărui sens variază periodic. (< fr. alternatif)

ALTERNATÍV2 adv. Când unul, când altul; rând pe rând. /<fr. alternatif

ALTERNATÍV1 ~ă (~i, ~e) Care alternează. ◊ Curent ~ curent electric care își schimbă, la intervale regulate, sensul și intensitatea. /<fr. alternatif

alternativ a. care vine pe rând, unul după altul.

*alternatív, -ă adj. (d. a alterna; fr. alternatif). Care vine cînd unu, cînd altu. Adv. În mod alternativ. S. f. Nevoĭa de a alege unu din două: era în alternativa de a rămînea și a perde jumătate saŭ de a perde cea-laltă jumătate (V. dilemă). Adv. În mod alternativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alternatívă s. f., g.-d. art. alternatívei; pl. alternatíve

alternatívă s. f., g.-d. art. alternatívei; pl. alternatíve

arată toate definițiile

Intrare: alternativă
alternativă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alternati
  • alternativa
plural
  • alternative
  • alternativele
genitiv-dativ singular
  • alternative
  • alternativei
plural
  • alternative
  • alternativelor
vocativ singular
plural
Intrare: alternativ
alternativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alternativ
  • alternativul
  • alternativu‑
  • alternati
  • alternativa
plural
  • alternativi
  • alternativii
  • alternative
  • alternativele
genitiv-dativ singular
  • alternativ
  • alternativului
  • alternative
  • alternativei
plural
  • alternativi
  • alternativilor
  • alternative
  • alternativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alternativă

  • 1. Posibilitate de a alege între două soluții, între două situații etc. care se exclud.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Situație în care se află cineva, care are de făcut această alegere.
      surse: NODEX
  • 2. Succesiune a două lucruri care vin rând pe rând.
    surse: DN
  • 3. Relație între două judecăți în care, dacă o judecată e adevărată, cealaltă e neapărat falsă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

alternativ

  • 1. adesea adverbial Care alternează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ciclic (adj.) periodic 2 exemple
    exemple
    • Mișcări alternative.
      surse: DLRLC
    • [Ursul] s-a dus în rîpă, sărind alternativ cu dinaintea și cu dinapoia, și fuge și acum. SADOVEANU, O. A. TI 194.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: