alternativ, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 244 / Pl: ~i, ~e / E: fr alternatif] 1 a Care vine pe rând. 2 (Îs) Propoziții ~ Propoziții care cuprind două afirmații opuse, dintre care ori una, ori alta trebuie acceptată neapărat. 3 (Jur; îs) Obligație ~ Obligație care specifică, pentru debitor, mai multe feluri de a se achita și posibilitatea de a alege între ele. 4 (Fiz; îs) Curent electric ~ Curent electric a cărui intensitate variază periodic, astfel încât media aritmetică, pe o perioadă, a intensității lui, să fie nulă. 5 av La rând.

ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif.

ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif.

ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. Care alternează (unul cu altul). Mișcări alternative. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la anumite perioade regulate. ◊ (Adverbial) [Ursul] s-a dus în rîpă, sărind alternativ cu dinaintea și cu dinapoia, și fuge și acum. SADOVEANU, O. A. TI 194.

ALTERNATÍV, -Ă, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ◊ Curent (electric) alternativ = curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. – Fr. alternatif.

alternatív adj. m., pl. alternatívi; f. alternatívă, pl. alternatíve

alternatív adj. m., pl. alternatívi; f. sg. alternatívă, pl. alternatíve

ALTERNATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care alternează. ◊ Curent alternativ = curent electric al cărui sens variază periodic în același circuit. [Cf. fr. alternatif].

ALTERNATÍV, -Ă adj. care alternează; ciclic, periodic. ♦ curent ~ = curent electric al cărui sens variază periodic. (< fr. alternatif)

ALTERNATÍV¹ ~ă (~i, ~e) Care alternează. ◊ Curent ~ curent electric care își schimbă, la intervale regulate, sensul și intensitatea. /<fr. alternatif

ALTERNATÍV² adv. Când unul, când altul; rând pe rând. /<fr. alternatif

alternativ a. care vine pe rând, unul după altul.

*alternatív, -ă adj. (d. a alterna; fr. alternatif). Care vine cînd unu, cînd altu. Adv. În mod alternativ. S. f. Nevoĭa de a alege unu din două: era în alternativa de a rămînea și a perde jumătate saŭ de a perde cea-laltă jumătate (V. dilemă). Adv. În mod alternativ.