2 intrări

16 definiții

alternát1 sn [At: MDA ms / E: alterna] 1-2 Alternare (1-2)

alternát2, a [At: IOANOVICI, TEHN. 44 / Pl: ~ați, -e / E: alterna] 1 Care se schimbă pe rând. 2 Care vine unul după altul.

ALTERNÁT s. n. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte. (< fr. alternat)

alterná [At: ODOBESCU, S. I, 368 / Pzi: -nez, (rar) altern / E: fr alterner] 1-2 vir A (se) schimba pe rând. 3 vi A veni unul după altul, în rând. 4 vtf A face să urmeze pe rând.

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite; al doilea element se introduce prin prep. «cu») 1. A lua pe rînd unul locul altuia, a reveni succedîndu-se unul după altul, a se schimba unul cu altul. Ziua alternează cu noaptea.Tranz. Alternez munca cu odihna. 2. (Despre sunete) A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele aparținînd aceleiași familii. «A» alternează cu «e» în declinarea și în familia cuvîntului «fată».Prez. ind. și: (învechit) altérn (ODOBESCU, S. I 388).

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rând unul locul altuia. ♦ Tranz. A face să ia, pe rând, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare).

alterná (a ~) vb., ind. prez. 3 alterneáză

alterná vb., ind. prez. 1 sg. alternéz, 3 sg. și pl. alterneáză

ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvânt sau în cuvinte din aceeași familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].

ALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< fr. alterner, lat. alternare)

A ALTERNÁ ~éz 1. tranz. A face să se succeadă regulat. 2. intranz. 1) A se succede regulat. Ziua ~ează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanță. /<fr. alterner, lat. alternare

alternà v. a face unul după altul, a schimba pe rând.

*altérn și alternéz, a v. intr. (lat. alternáre). Mă succed cu maĭ multă saŭ maĭ puțină regularitate: fragiĭ alternau cu stejariĭ. V. tr. Variez cultura: alternez semințele.

Intrare: alternat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alternat alternatul alterna alternata
plural alternați alternații alternate alternatele
genitiv-dativ singular alternat alternatului alternate alternatei
plural alternați alternaților alternate alternatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alterna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alterna alternare alternat alternând singular plural
alternea alternați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alternez (să) alternez alternam alternai alternasem
a II-a (tu) alternezi (să) alternezi alternai alternași alternaseși
a III-a (el, ea) alternea (să) alterneze alterna alternă alternase
plural I (noi) alternăm (să) alternăm alternam alternarăm alternaserăm, alternasem*
a II-a (voi) alternați (să) alternați alternați alternarăți alternaserăți, alternaseți*
a III-a (ei, ele) alternea (să) alterneze alternau alterna alternaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)