12 definiții pentru alterna

alterná [At: ODOBESCU, S. I, 368 / Pzi: ~nez, (rar) altern / E: fr alterner] 1-2 vir A (se) schimba pe rând. 3 vi A veni unul după altul, în rând. 4 vtf A face să urmeze pe rând.

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite; al doilea element se introduce prin prep. «cu») 1. A lua pe rînd unul locul altuia, a reveni succedîndu-se unul după altul, a se schimba unul cu altul. Ziua alternează cu noaptea.Tranz. Alternez munca cu odihna. 2. (Despre sunete) A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele aparținînd aceleiași familii. «A» alternează cu «e» în declinarea și în familia cuvîntului «fată».Prez. ind. și: (învechit) altérn (ODOBESCU, S. I 388).

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rând unul locul altuia. ♦ Tranz. A face să ia, pe rând, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare).

alterná (a ~) vb., ind. prez. 3 alterneáză

alterná vb., ind. prez. 1 sg. alternéz, 3 sg. și pl. alterneáză

ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvânt sau în cuvinte din aceeași familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].

ALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< fr. alterner, lat. alternare)

A ALTERNÁ ~éz 1. tranz. A face să se succeadă regulat. 2. intranz. 1) A se succede regulat. Ziua ~ează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanță. /<fr. alterner, lat. alternare

alternà v. a face unul după altul, a schimba pe rând.

*altérn și alternéz, a v. intr. (lat. alternáre). Mă succed cu maĭ multă saŭ maĭ puțină regularitate: fragiĭ alternau cu stejariĭ. V. tr. Variez cultura: alternez semințele.

Intrare: alterna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alterna
  • alternare
  • alternat
  • alternatu‑
  • alternând
  • alternându‑
singular plural
  • alternea
  • alternați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alternez
(să)
  • alternez
  • alternam
  • alternai
  • alternasem
a II-a (tu)
  • alternezi
(să)
  • alternezi
  • alternai
  • alternași
  • alternaseși
a III-a (el, ea)
  • alternea
(să)
  • alterneze
  • alterna
  • alternă
  • alternase
plural I (noi)
  • alternăm
(să)
  • alternăm
  • alternam
  • alternarăm
  • alternaserăm
  • alternasem
a II-a (voi)
  • alternați
(să)
  • alternați
  • alternați
  • alternarăți
  • alternaserăți
  • alternaseți
a III-a (ei, ele)
  • alternea
(să)
  • alterneze
  • alternau
  • alterna
  • alternaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)