3 definiții pentru alternat (drept)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alternat1 sn [At: MDA ms / E: alterna] 1-2 Alternare (1-2)
ALTERNAT s. n. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte. (< fr. alternat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alternat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: alternat (drept)
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
alternatsubstantiv neutru
- 1. Drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte. MDN '00
etimologie:
- alternat MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.