19 definiții pentru alteță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

altéță sf [At: (a. 1866) URICARIUL VII, 239/18 / Pl: ~țe / E: it altezza] 1 Titlu de cinste dat prinților și prințeselor dintr-o casă domnitoare Si: înălțime, Mărie. 2 Persoană care poartă titlul de alteță (1).

ALTÉȚĂ, altețe, s. f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse.

ALTÉȚĂ, altețe, s. f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse.

ALTÉȚĂ, altețe, s. f. Titlu dat într-un regim monarhic principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare.

ALTÉȚĂ, altețe, s. f. Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare. – It. altezza (fr. altesse).

ALTÉȚĂ s.f. Titlu dat principilor și principeselor; înălțime. [Pl. -țe. / < it. altezza].

ALTÉȚĂ s. f. titlu dat principilor și principeselor. (< it. altezza)

ALTÉȚĂ ~e f. Titlu dat principilor și principeselor. [G.-D. alteței] /<it. altezza, fr. altesse

alteță f. titlu de onoare dat principilor și principeselor.

*altéță f., pl. e (fr. altesse, d. it. altezza, înălțime). Titlu de onoare dat principilor și principeselor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

altéță (titlu) s. f., art. altéța, g.-d. art. altéței; pl. altéțe

Altéță (termen de adresare) s. f.

altéță s. f., art. altéța, g.-d. art. altéței, pl. altéțe

Altéță (termen de adresare) s. f.

alteță. Abrevieri: A. S. (Alteța Sa), A. S. R. (Alteța Sa Regală), A. A. LL. RR. (Altețele Lor Regale).

Altéța Sa loc. pr., g.-d. Altéței Sale (abr. A.S.); pl. Altéțele Lor

Alteța Voástră loc. pr., g.-d. Alteței Voástre

Altéța sa (voastră) s. f. + adj., g.-d. art. Altéței sale (voastre)

Altéțele lor (voastre) s. f. + pr.

Intrare: alteță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alteță
  • alteța
plural
  • altețe
  • altețele
genitiv-dativ singular
  • altețe
  • alteței
plural
  • altețe
  • altețelor
vocativ singular
plural

alteță

  • 1. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înălțime
  • comentariu În formulele de adresare se scrie cu majuscule: Alteța Voastră, Alteța Sa, Altețele Voastre, Altețele Lor.
    surse: DOOM 2

etimologie: