opțiuni
  • info

14 definiții pentru alteță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALTEȚĂ, altețe, s. f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse.

ALTEȚĂ, altețe, s. f. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. – Din it. altezza, fr. altesse.

alteță sf [At: (a. 1866) URICARIUL VII, 239/18 / Pl: ~țe / E: it altezza] 1 Titlu de cinste dat prinților și prințeselor dintr-o casă domnitoare Si: înălțime, Mărie. 2 Persoană care poartă titlul de alteță (1).

*ALTEȚĂ (pl. -ețe) sf. Titlu de onoare ce se dă prinților și prințeselor din casa domnitoare: Alteța Regală, Alteța Sa [it. altezza].

ALTEȚĂ, altețe, s. f. Titlu dat într-un regim monarhic principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare.

ALTEȚĂ, altețe, s. f. Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare. – It. altezza (fr. altesse).

ALTEȚĂ s.f. Titlu dat principilor și principeselor; înălțime. [Pl. -țe. / < it. altezza].

ALTEȚĂ s. f. titlu dat principilor și principeselor. (< it. altezza)

ALTEȚĂ ~e f. Titlu dat principilor și principeselor. [G.-D. alteței] /<it. altezza, fr. altesse

alteță f. titlu de onoare dat principilor și principeselor.

*altéță f., pl. e (fr. altesse, d. it. altezza, înălțime). Titlu de onoare dat principilor și principeselor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alteță (titlu) s. f., art. alteța, g.-d. art. alteței; pl. altețe

alteță (titlu) s. f., art. alteța, g.-d. art. alteței; pl. altețe

alteță s. f., art. alteța, g.-d. art. alteței, pl. altețe

alteță. Abrevieri: A. S. (Alteța Sa), A. S. R. (Alteța Sa Regală), A. A. LL. RR. (Altețele Lor Regale).

Intrare: alteță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alteță
  • alteța
plural
  • altețe
  • altețele
genitiv-dativ singular
  • altețe
  • alteței
plural
  • altețe
  • altețelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alteță, altețesubstantiv feminin

  • 1. (Adesea folosit ca formulă de adresare) Titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înălțime
  • comentariu În formulele de adresare se scrie cu majuscule: Alteța Voastră, Alteța Sa, Altețele Voastre, Altețele Lor. DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.