15 definiții pentru alpinist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alpiníst, ~ă smf [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: fr alpiniste] Persoană care practică alpinismul.

ALPINÍST, -Ă, alplniști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică alpinismul. – Din fr. alpiniste.

ALPINÍST, -Ă, alpiniști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică alpinismul. – Din fr. alpiniste.

ALPINÍST, -Ă, alpiniști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică alpinismul. Pe cît se vede, e un alpinist fără păreche. HOGAȘ, M. N. 101.

ALPINÍST, -Ă, alpiniști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică alpinismul. – Fr. alpiniste.

ALPINÍST, -Ă s.m. și f. Cel care practică alpinismul. [Cf. fr. alpiniste, it. alpinista].

ALPINÍST, -Ă s. m. f. cel care practică alpinismul. (< fr. alpiniste)

ALPINÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care practică alpinismul. /<fr. alpiniste

alpinist m. cel ce face excursiuni pela munți și se delectează cu studiul lor.

*alpiníst, -ă s. (d. alpin). Care face excursiunĭ orĭ studiĭ de munte. Adj. Societate alpinistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alpiníst s. m., pl. alpiníști

alpiníst s. m., pl. alpiníști

alpinístă s. f., g.-d. art. alpinístei; pl. alpiníste

alpinístă s. f., pl. alpiníste


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

alpinist, alpinisți s. m. hoț (care fură) din locuințe

Intrare: alpinist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alpinist
  • alpinistul
  • alpinistu‑
plural
  • alpiniști
  • alpiniștii
genitiv-dativ singular
  • alpinist
  • alpinistului
plural
  • alpiniști
  • alpiniștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)