9 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aloe sfs [At: TDRG / V: ~s, ~oi / E: lat aloe] 1 Plantă din familia liliaceelor, cu tulpină groasă și lemnoasă, cu frunze cărnoase și flori mari, așezate în ciorchini sau spice, care crește mai ales în Africa (Aloe). 2 Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar extrasă din frunzele unor specii de aloe (1) și întrebuințată în farmacie Si: sabur.

ALÓE, aloe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau roșii, dispuse în spice, și cu frunze cărnoase care conțin un suc folosit în farmacie (Aloe). ♦ Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe și folosită în farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloès, lat. aloe.

ALÓE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau roșii, dispuse în spice, și cu frunze cărnoase care conțin un suc folosit în farmacie (Aloe). ♦ Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe și întrebuințată în farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloès, lat. aloe.

ALÓE S. f. Plantă exotică din familia liliaceelor, cu frunze cărnoase și flori mari așezate în spicuri, cultivată și la noi ca plantă ornamentală de cameră; din frunzele ei se extrage o substanță întrebuințată în medicină. – Variantă: alóes s. f.

ALÓE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice cu frunze cărnoase și flori mari dispuse în spice (Aloe); din frunzele unora dintre aceste specii se extrage un suc folosit în farmacie. – Fr. aloès (lat. lit. aloe).

ALÓE s.f. (Bot.) Plantă exotică (decorativă) din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanță întrebuințată în medicină. ♦ Medicament format din suc de frunze de aloe. [< fr. aloès, cf. it. aloe < lat., gr. aloe].

ALÓE s. f. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanță întrebuințată în medicină. (< fr. aloès, lat., gr. aloe)

ALÓE f. Plantă exotică cu flori mari galbene sau roșii, cu frunze cărnoase, din care se extrage un suc folosit în medicină. [G.-D. aloei] /<fr. aloes, lat. aloe

aloe f. plantă grasă din care se scoate o rășină amară și purgativă, întrebuințată în medicină. Firele frunzelor ei, dese și cărnoase, servesc la facerea frânghiilor și păturelor.

*alóe f. (vgr. aló, lat. áloe). Bot. Numele științific al saburuluĭ. – Articulat ar fi aloĭa, ca ploaĭe, ploaĭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alóe s. f., art. alóea, g.-d. alóe, art. alóei; pl. alóe

alóe s. f., art. alóea, g.-d. art. alóei; pl. alóe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALÓE s. (BOT.; Aloe ferox și succotrina) (rar) sabur, (reg.) fiere-de-urs.

ALOE s. (BOT.; Aloë ferox și succotrina) (rar) sabur, (reg.) fiere-de-urs.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

alóe s. f. Numele dat mai multor plante exotice, din frunzele cărora se extrage o substanță aromatică, folosită, printre altele, pentru a neutraliza mirosul neplăcut, mai ales în timpul înmormântării, și care se amestecă cu smirna. – Din fr. aloes, lat. aloe. (< gr. aloe).

ALOE L., SABUR, fam. Liliaceae. Gen originar din Africa (regiuni tropicale și meridionale), cca 200 specii, perene, cu numeroase forme pitice și înalte. Frunze persistente, cărnoase, cu spini moi pe margini, așezate în spirală. Flori mici, tubulare, albe, galbene, roz, portocalii sau roșii, reunite în spic sau racem.

Aloe aristata Haw. (syn. Aloe longiaristata R. et Seh.). Specie care înflorește primăvara-vara. Frunze verzi sau glauce, pînă la 12 cm lungime și 2 cm lățime, în rozete dense, marginile cu ghimpi albi și scurți. Tulpină mică. Flori roșii, în ciorchine.

arată toate definițiile

Intrare: aloe
substantiv feminin (F144)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aloe
  • aloea
plural
  • aloe
  • aloele
genitiv-dativ singular
  • aloe
  • aloei
plural
  • aloe
  • aloelor
vocativ singular
plural
Aloe (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Aloe
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aloes
plural
  • aloes
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Aloe aristata
Aloe aristata  nomenclatura binară
compus
  • Aloe aristata
Intrare: Aloe brevifolia
Aloe brevifolia  nomenclatura binară
compus
  • Aloe brevifolia
Intrare: Aloe ferox
compus
  • Aloe ferox
Intrare: Aloe humilis
Aloe humilis  nomenclatura binară
compus
  • Aloe humilis
Intrare: Aloe mitriformis
Aloe mitriformis  nomenclatura binară
compus
  • Aloe mitriformis
Intrare: Aloe succotrina
Aloe succotrina  nomenclatura binară
compus
  • Aloe succotrina
Intrare: Aloe variegata
Aloe variegata  nomenclatura binară
compus
  • Aloe variegata
Intrare: Aloe vera
compus
  • Aloe vera

aloe aloes

  • 1. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau roșii, dispuse în spice, și cu frunze cărnoase care conțin un suc folosit în farmacie (Aloe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe și folosită în farmacie.
      surse: DEX '09 sinonime: sabur
      • diferențiere Medicament format din suc de frunze de aloe.
        surse: DN

etimologie: