allegrétto [At: TIM. POPOVICI, D. M. / E: it allegretto] 1 av (Muz; d. tempo) Cu oarecare vioiciune, dar puțin mai rar decât allegro. 2-3 sn (Parte dintr-o) bucată muzicală, cântată allegretto.

ALLEGRÉTTO adv., s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. ◊ Loc. adv. Allegro assai = foarte alert. Allegro ma non troppo = într-un ritm nu foarte alert. 2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.

ALLEGRÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.

ALLEGRÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) într-un tempo vioi (dar mai moderat decît allegro); cu oarecare vioiciune, repejor.

ALLEGRÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. – It. allegretto.

allegrétto (it.) (-le-gret-) adv.; abr. all{tto}

allegrétto adv. (sil. -gret-)

ALLEGRÉTTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Vioi, repejor (mai puțin grăbit decât allegro). // s.n. Bucată muzicală executată în acest tempo. [< it. allegretto].

ALLEGRÉTTO I. adv. (muz.) mai puțin vioi sau grăbit decât allegro. II. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo. (< it. allegretto)

allegretto (cuv. it., diminutivul lui allegro*), indicație de tempo (2) ce desemnează o mișcare mai puțin vioaie decât allegro, mai mult grațioasă (proprie, de ex. menuetului*). A. este uneori mai aproape de allegro (de ex. Sonata op. 14 nr. 1 de Beethoven) iar alteori mai aproape de andante (de ex. Simfonia a VII-a de Beethoven). Abrev.: alltto.