6 definiții pentru allegretto (s.n.) alegreto


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

allegrétto [At: TIM. POPOVICI, D. M. / E: it allegretto] 1 av (Muz; d. tempo) Cu oarecare vioiciune, dar puțin mai rar decât allegro. 2-3 sn (Parte dintr-o) bucată muzicală, cântată allegretto.

ALLEGRÉTTO adv., s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. ◊ Loc. adv. Allegro assai = foarte alert. Allegro ma non troppo = într-un ritm nu foarte alert. 2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.

ALLEGRÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.

ALLEGRÉTTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Vioi, repejor (mai puțin grăbit decât allegro). // s.n. Bucată muzicală executată în acest tempo. [< it. allegretto].

ALLEGRÉTTO I. adv. (muz.) mai puțin vioi sau grăbit decât allegro. II. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo. (< it. allegretto)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: allegretto (s.n.)
allegretto2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: al-le-gret-to
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • allegretto
  • allegrettoul
  • allegrettou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • allegretto
  • allegrettoului
plural
vocativ singular
plural
  • silabație: a-le-gre-to
substantiv neutru (N202-i)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegreto
plural
genitiv-dativ singular
  • alegreto
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

allegretto (s.n.) alegreto

  • 1. (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest (1.) tempo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: