9 definiții pentru alintător

alintătór, -oáre [At: CONACHI, P. 288 / Pl: ~i, -oare / V: (îrg) -iu / E: alinta + -(ă)tor] 1-2 smf a (Persoană) care alintă1.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Alinta + suf. -ător.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Alinta + suf. -ător.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă, care mîngîie: dezmierdător. Vorbe alintătoare. Diminutiv cu nuanță alintătoare.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Din alinta + suf. -(ă)tor.

alintătór adj. m., pl. alintătóri; f. sg. și pl. alintătoáre

alintătór adj. m., pl. alintătóri; f. sg. și pl. alintătoáre

ALINTĂTÓR adj. 1. v. mângâietor. 2. v. hipocoristic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALINTĂTÓR adj. 1. dezmierdător, mîngîietor, (înv.) dezmierdat, măgulitór. (Gesturi ~.) 2. (LINGV.) dezmierdător, hipocoristic. (Formație lexicală ~.)

Intrare: alintător
alintător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alintător alintătorul alintătoare alintătoarea
plural alintători alintătorii alintătoare alintătoarele
genitiv-dativ singular alintător alintătorului alintătoare alintătoarei
plural alintători alintătorilor alintătoare alintătoarelor
vocativ singular
plural