9 definiții pentru alintător

alintător, ~oare [At: CONACHI, P. 288 / Pl: ~i, ~oare / V: (îrg) -iu / E: alinta + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care alintă1.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Alinta + suf. -ător.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Alinta + suf. -ător.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă, care mîngîie: dezmierdător. Vorbe alintătoare. Diminutiv cu nuanță alintătoare.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Din alinta + suf. -(ă)tor.

alintătór adj. m., pl. alintătóri; f. sg. și pl. alintătoáre

alintătór adj. m., pl. alintătóri; f. sg. și pl. alintătoáre

ALINTĂTÓR adj. 1. v. mângâietor. 2. v. hipocoristic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALINTĂTOR adj. 1. dezmierdător, mîngîietor, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~.) 2. (LINGV.) dezmierdător, hipocoristic. (Formație lexicală ~.)

Intrare: alintător
alintător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alintător
  • alintătorul
  • alintătoru‑
  • alintătoare
  • alintătoarea
plural
  • alintători
  • alintătorii
  • alintătoare
  • alintătoarele
genitiv-dativ singular
  • alintător
  • alintătorului
  • alintătoare
  • alintătoarei
plural
  • alintători
  • alintătorilor
  • alintătoare
  • alintătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)