8 definiții pentru alintător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alintător, ~oare [At: CONACHI, P. 288 / Pl: ~i, ~oare / V: (îrg) -iu / E: alinta + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care alintă1.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Alinta + suf. -ător.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Alinta + suf. -ător.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă, care mîngîie: dezmierdător. Vorbe alintătoare. Diminutiv cu nuanță alintătoare.

ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Din alinta + suf. -(ă)tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alintătór adj. m., pl. alintătóri; f. sg. și pl. alintătoáre

alintătór adj. m., pl. alintătóri; f. sg. și pl. alintătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALINTĂTÓR adj. 1. v. mângâietor. 2. v. hipocoristic.

ALINTĂTOR adj. 1. dezmierdător, mîngîietor, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~.) 2. (LINGV.) dezmierdător, hipocoristic. (Formație lexicală ~.)

Intrare: alintător
alintător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alintător
  • alintătorul
  • alintătoru‑
  • alintătoare
  • alintătoarea
plural
  • alintători
  • alintătorii
  • alintătoare
  • alintătoarele
genitiv-dativ singular
  • alintător
  • alintătorului
  • alintătoare
  • alintătoarei
plural
  • alintători
  • alintătorilor
  • alintătoare
  • alintătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alintător

etimologie:

  • Alinta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09