2 intrări

Articole pe această temă:

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia.

aliniére [At: CAMILAR, N. I, 204 / V: (rar) -niare / Pl: ~ri / E: alinia] 1 sf Jalonare, în linie dreaptă, a unui traseu. 2 i (Îf alinierea!) Comandă militară pentru alinierea soldaților aflați în formație.

ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! Refaceți alinierea! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia.

ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei; linie dreaptă formată de cei care se aliniază sau de clădirile unei străzi drepte. În zadar își zvîrlea brațul asupra șirului de căști, să păstreze alinierea. CAMILAR, N. I 204. Pe bulevardul Colței îl izbește pe Moș Gheorghe mai întîi lărgimea lui, apoi alinierea caselor. SP. POPESCU, M. G. 57. ♦ (Mil., Sport; articulat, cu valoare de interjecție) Refaceți alinierea! aliniați-vă! «Alinierea» face [arendașul], «Nu ești aliniat. Cinci lei amendă». DUMITRIU, B. F. 24. – Pronunțat: -ni-e-.

ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! refaceți alinierea ! [Pr.: -ni-e-]

ALINIÉRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. 2. Linie de așezare a limitelor unei străzi, a unei piețe publice etc. ♦ Operație de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente în epoca bronzului în Franța, în Anglia etc., constând din șiruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatră cioplită, înfipte vertical în pământ la intervale regulate. [< alinia, după fr. alignement].

ALINIÉRE ~i f. 1) v. A ALINIA și A SE ALINIA. 2) Linie dreaptă formată de oameni aliniați sau de clădirile unei străzi drepte. 3) art. Comandă (dată militarilor, sportivilor etc.) de a se alinia. /v. a alinia

aliniere f. 1. punerea în linie dreaptă și efectul ei; 2. linie trasă spre a da direcțiunea unei strade, alee, etc.

*aliniére f. Acțiunea de a alinia. Linie trasă pentru alinierea uneĭ strade. Situațiunea maĭ multor obiecte aliniate.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. a ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).

aliniá [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 104, 9/1 / Pzi: ~iéz / E: fr aligner] 1-2 vtr A (se) așeza în linie dreaptă. 3 vt A îndrepta traseul unei străzi. 4 vt (Aht) A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 5 vr (D. țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 6 vt A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).

ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. A așeza în linie dreaptă, la linie. ◊ Refl. Soldații se aliniază. ♦ (Urbanistică) A îndrepta traseul unei străzi. – Pronunțat: -ni-a.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. [Pr.: -ni-a] – Din a3 + linie (după fr. aligner).

ALINIÁ vb. I tr., refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / < linie, după fr. aligner].

ALINIÁ vb. I. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă. II. tr. a îndrepta traseul unei străzi. III. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. (după fr. aligner)

A SE ALINIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se așeza într-o linie dreaptă; a se aranja. 2) A se conforma cu fidelitate. ~ la principiile politice ale unui partid. 3) (despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. /a + linie

A ALINIÁ ~éz tranz. 1) (traseul unei străzi) A aranja în linie dreaptă. 2) (construcții) A amplasa după o anumită linie. 3) A face să se alinieze. [Sil. -ni-a] /a + linie

alinià v. a așeza în linie dreaptă, a pune în linie: aliniez o casă, o stradă.

arată toate definițiile

Intrare: aliniere
  • silabație: -ni-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniere
  • alinierea
plural
  • alinieri
  • alinierile
genitiv-dativ singular
  • alinieri
  • alinierii
plural
  • alinieri
  • alinierilor
vocativ singular
plural
Intrare: alinia
  • silabație: -ni-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alinia
  • aliniere
  • aliniat
  • aliniatu‑
  • aliniind
  • aliniindu‑
singular plural
  • alinia
  • aliniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aliniez
(să)
  • aliniez
  • aliniam
  • aliniai
  • aliniasem
a II-a (tu)
  • aliniezi
(să)
  • aliniezi
  • aliniai
  • aliniași
  • aliniaseși
a III-a (el, ea)
  • alinia
(să)
  • alinieze
  • alinia
  • alinie
  • aliniase
plural I (noi)
  • aliniem
(să)
  • aliniem
  • aliniam
  • aliniarăm
  • aliniaserăm
  • aliniasem
a II-a (voi)
  • aliniați
(să)
  • aliniați
  • aliniați
  • aliniarăți
  • aliniaserăți
  • aliniaseți
a III-a (ei, ele)
  • alinia
(să)
  • alinieze
  • aliniau
  • alinia
  • aliniaseră
verb (VT210)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alinea
  • alineare
  • alineat
  • alineatu‑
  • alineând
  • alineându‑
singular plural
  • alineea
  • alineați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alineez
(să)
  • alineez
  • alineam
  • alineai
  • alineasem
a II-a (tu)
  • alineezi
(să)
  • alineezi
  • alineai
  • alineași
  • alineaseși
a III-a (el, ea)
  • alineea
(să)
  • alineeze
  • alinea
  • alineă
  • alinease
plural I (noi)
  • alineăm
(să)
  • alineăm
  • alineam
  • alinearăm
  • alineaserăm
  • alineasem
a II-a (voi)
  • alineați
(să)
  • alineați
  • alineați
  • alinearăți
  • alineaserăți
  • alineaseți
a III-a (ei, ele)
  • alineea
(să)
  • alineeze
  • alineau
  • alinea
  • alineaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aliniere

  • 1. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În zadar își zvîrlea brațul asupra șirului de căști, să păstreze alinierea. CAMILAR, N. I 204.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Linie de așezare a limitelor unei străzi, a unei piețe publice etc.
      surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Pe bulevardul Colței îl izbește pe Moș Gheorghe mai întîi lărgimea lui, apoi alinierea caselor. SP. POPESCU, M. G. 57.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Operație de jalonare a unui aliniament.
        surse: DN
    • 1.2. (termen) militar articulat (Cu valoare de interjecție) Aliniați-vă!
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • «Alinierea» face [arendașul], «Nu ești aliniat. Cinci lei amendă». DUMITRIU, B. F. 24.
        surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Monumente cu caracter religios frecvente în epoca bronzului în Franța, în Anglia etc., constând din șiruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatră cioplită, înfipte vertical în pământ la intervale regulate.
    surse: DN

etimologie:

  • vezi alinia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

alinia alinea

etimologie: