15 definiții pentru alinia

ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. a ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).

ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).

ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. A așeza în linie dreaptă, la linie. ◊ Refl. Soldații se aliniază. ♦ (Urbanistică) A îndrepta traseul unei străzi. – Pronunțat: -ni-a.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. [Pr.: -ni-a] – Din a3 + linie (după fr. aligner).

aliniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 aliniáză, 1 pl. aliniém (-ni-em); conj. prez. 3 să aliniéze; ger. aliniínd (-ni-ind)

aliniá [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 104, 9/1 / Pzi: -iéz / E: fr aligner] 1-2 vtr A (se) așeza în linie dreaptă. 3 vt A îndrepta traseul unei străzi. 4 vt (Aht) A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 5 vr (D. țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 6 vt A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare.

ALINIÁ vb. a (se) înșira, a (se) înșirui, a (se) ordona, a (se) rândui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.)

ALINIÁ vb. I tr., refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / < linie, după fr. aligner].

ALINIÁ vb. I. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă. II. tr. a îndrepta traseul unei străzi. III. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. (după fr. aligner)

A SE ALINIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se așeza într-o linie dreaptă; a se aranja. 2) A se conforma cu fidelitate. ~ la principiile politice ale unui partid. 3) (despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. /a + linie

A ALINIÁ ~éz tranz. 1) (traseul unei străzi) A aranja în linie dreaptă. 2) (construcții) A amplasa după o anumită linie. 3) A face să se alinieze. [Sil. -ni-a] /a + linie

alinià v. a așeza în linie dreaptă, a pune în linie: aliniez o casă, o stradă.

*alíniĭ și -iéz, a v. tr. (d. linie; fr. aligner). Așez în linie dreaptă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALINIÁ vb. a (se) înșira, a (se) înșirui, a (se) ordona, a (se) rîndui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.)

Intrare: alinia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alinia aliniere aliniat aliniind singular plural
alinia aliniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aliniez (să) aliniez aliniam aliniai aliniasem
a II-a (tu) aliniezi (să) aliniezi aliniai aliniași aliniaseși
a III-a (el, ea) alinia (să) alinieze alinia alinie aliniase
plural I (noi) aliniem (să) aliniem aliniam aliniarăm aliniaserăm, aliniasem*
a II-a (voi) aliniați (să) aliniați aliniați aliniarăți aliniaserăți, aliniaseți*
a III-a (ei, ele) alinia (să) alinieze aliniau alinia aliniaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)