2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alimentat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: alimenta] 1 (D. ființe) Hrănit2. 2 (Ind) Care este aprovizionat cu combustibilul sau cu materia primă necesară pentru o bună funcționare.

alimentát1 sn [At: MD ms / Pl: ~uri / E: alimenta] 1 Hrănire. 2 (Ind) Alimentare (2).

ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni. 2. Tranz. și refl. A (se) aproviziona. 3. Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instalații, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcționării sau activității acestora. – Din fr. alimenter.

alimentá v [At: HAMANGIU, C. C. 54 / Pzi: ~téz / E: fr alimenter] 1-2 vtr A (se) hrăni. 3-4 vtr (D. o mașină industrială) A (se) aproviziona cu combustibilul sau cu materia primă necesare pentru o bună funcționare. 5 vt (Jur) A acorda mijloace de trai. 6 vt (Fig; d. conflicte, stări neplăcute etc.) A duce la accentuare.

ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni. 2. Tranz. și refl. A (se) aproviziona. 3. Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instituții, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcționării sau activității acestora. – Din fr. alimenter.

ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la ființe) A hrăni. La cămin copiii sînt alimentați cu grijă. 2. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona cu combustibil sau materie primă. Înainte de a se lumina de ziuă, cu tot viscolul ce se înverșuna, un tren încărcat cobora spre uzină, ca să alimenteze cu minereu furnalele flămînde. CĂLUGĂRU, O. P. 470. Apele cristaline din munte... alimentează rîul tulbure din șes. IBRĂILEANU, A. 77.

ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) hrăni. 2. Tranz. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona. – Fr. alimenter.

ALIMENTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). ♦ tr. A întreține, a menține. 2. tr. A aproviziona cu ceva necesar traiului. ♦ A aproviziona, a da cele necesare pentru funcționare (unui motor, unei mașini etc.). ◊ (Sport) A alimenta cu mingi = a pasa mingile (cuiva), a trimite mingile în direcția unui jucător. [< fr. alimenter, cf. it. alimentare].

ALIMENTÁ vb. I. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). II. tr. 1. a aproviziona cu ceva necesar traiului. 2. a furniza cele necesare pentru funcționarea unui motor, a unei mașini etc. (< fr. alimenter, lat. alimentare)

alimentá vb. I (fin.) A depune bani într-un cont ◊ „Vlad trebuie neapărat să-și alimenteze contul întrucât a ajuns la roșu.” (din fr. alimenter)

A ALIMENTÁ ~éz tranz. 1) (ființe, plante) A trata cu alimente, pentru a menține existența; a întreține cu hrană; a hrăni. 2) (mașini, instalații, întreprinderi etc.) A asigura cu cele necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a aproviziona. ~ cu combustibil. /<fr. alimenter

alimentà v. 1. a nutri, a da alimente; 2. a întreține: a alimenta focul, ura.

*alimentéz v. tr. (d. aliment; fr. alimenter). Nutresc. Fig. Întrețin, fomentez: demagogiĭ alimentează ura săraculuĭ contra bogatuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 alimenteáză

alimentá vb., ind. prez. 1 sg. alimentéz, 3 sg. și pl. alimenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALIMENTÁT adj. hrănit, nutrit. (Bine ~.)

ALIMENTAT adj. hrănit, nutrit. (Bine ~.)

ALIMENTÁ vb. v. întreține, menține.

ALIMENTA vb. a (se) hrăni, a mînca, a (se) nutri. (Se ~ bine.)

arată toate definițiile

Intrare: alimentat
alimentat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alimentat
  • alimentatul
  • alimentatu‑
  • alimenta
  • alimentata
plural
  • alimentați
  • alimentații
  • alimentate
  • alimentatele
genitiv-dativ singular
  • alimentat
  • alimentatului
  • alimentate
  • alimentatei
plural
  • alimentați
  • alimentaților
  • alimentate
  • alimentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alimenta
  • alimentare
  • alimentat
  • alimentatu‑
  • alimentând
  • alimentându‑
singular plural
  • alimentea
  • alimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alimentez
(să)
  • alimentez
  • alimentam
  • alimentai
  • alimentasem
a II-a (tu)
  • alimentezi
(să)
  • alimentezi
  • alimentai
  • alimentași
  • alimentaseși
a III-a (el, ea)
  • alimentea
(să)
  • alimenteze
  • alimenta
  • alimentă
  • alimentase
plural I (noi)
  • alimentăm
(să)
  • alimentăm
  • alimentam
  • alimentarăm
  • alimentaserăm
  • alimentasem
a II-a (voi)
  • alimentați
(să)
  • alimentați
  • alimentați
  • alimentarăți
  • alimentaserăți
  • alimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • alimentea
(să)
  • alimenteze
  • alimentau
  • alimenta
  • alimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alimentat

etimologie:

alimenta

  • 1. tranzitiv reflexiv A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hrăni mânca nutri un exemplu
    exemple
    • La cămin copiii sunt alimentați cu grijă.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) aproviziona.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: aproviziona
  • 3. tranzitiv A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instalații, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcționării sau activității acestora.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Înainte de a se lumina de ziuă, cu tot viscolul ce se înverșuna, un tren încărcat cobora spre uzină, ca să alimenteze cu minereu furnalele flămînde. CĂLUGĂRU, O. P. 470.
      surse: DLRLC
    • Apele cristaline din munte... alimentează rîul tulbure din șes. IBRĂILEANU, A. 77.
      surse: DLRLC
    • 3.1. sport A alimenta cu mingi = a pasa mingile (cuiva), a trimite mingile în direcția unui jucător.
      surse: DN

etimologie: