opțiuni
  • info

9 definiții pentru hrănit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HRĂNIT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.

HRĂNIT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. hrăni.

hrănit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hrăni] (Îvr) 1-16 Hrănire (1-16). 17 (Slî) Ferire.

hrănit2, ~ă a [At: N. TEST. 1648 / V: hăr~ / E: hrăni] 1 (D. oameni) Alimentat. 2 (Pex; d. oameni) întreținut. 3 (Pex; d. oameni) Căruia i se asigură existența. 4 (D. copii) Crescut și educat. 5 (D. animale) Sătul. 6 (Agr; d. batoză) Alimentat cu snopi. 7 (D. oameni și animale, șîs bine ~) Gras. 8 (D. animale) Crescut2. 9 (D. vin) Devenit tare prin vechime. 10 (Pex) Care are o sursă de venit pentru asigurarea traiului. 11 (Pex) Care își câștigă existența dintr-o anumită muncă. 12 (Fig) Care supraviețuiește după posibilități. 13 (Fig) Care se alimentează cu iluzii. 14 (Slî) Ferit2.

HRĂNIT, -Ă, hrăniți, -te, adj. 1. Nutrit, alimentat. ◊ (Popular, despre oameni) Bine hrănit = gras, împlinit, rotofei. 2. (Regional, despre vin) Devenit tare prin vechime. Vin de cel hrănit, de care cum bei... ți se taie picioarele. CREANGĂ, P. 260.

hrănit a. 1. nutrit; 2. întreținut, vechiu: buți pline cu vin de cel hrănit CR.

hărănit, ~ă a vz hrănit2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hrănit adj. m., pl. hrăniți; f. sg. hrănită, pl. hrănite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HRĂNIT adj. alimentat, nutrit. (Bine ~.)

HRĂNIT adj. alimentat, nutrit. (Bine ~.)

Intrare: hrănit
hrănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrănit
  • hrănitul
  • hrănitu‑
  • hrănită
  • hrănita
plural
  • hrăniți
  • hrăniții
  • hrănite
  • hrănitele
genitiv-dativ singular
  • hrănit
  • hrănitului
  • hrănite
  • hrănitei
plural
  • hrăniți
  • hrăniților
  • hrănite
  • hrănitelor
vocativ singular — —
plural — —
hărănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărănit
  • hărănitul
  • hărănitu‑
  • hărănită
  • hărănita
plural
  • hărăniți
  • hărăniții
  • hărănite
  • hărănitele
genitiv-dativ singular
  • hărănit
  • hărănitului
  • hărănite
  • hărănitei
plural
  • hărăniți
  • hărăniților
  • hărănite
  • hărănitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hrănit, hrănităadjectiv

  • 1. Alimentat, nutrit. DLRLC
    sinonime: alimentat nutrit
  • 2. regional (Despre vin) Devenit tare prin vechime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vin de cel hrănit, de care cum bei... ți se taie picioarele. CREANGĂ, P. 260. DLRLC
etimologie:
  • vezi hrăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.