16 definiții pentru alimentație

ALIMENTÁȚIE, alimentații, s. f. Alimentare, nutriment. ◊ Alimentație publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu mâncăruri și băuturi. ♦ Introducere în organism a substanțelor nutritive. – Din fr. alimentation.

ALIMENTÁȚIE, alimentații, s. f. Alimentare, nutriment. ◊ Alimentație publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu mâncăruri și băuturi. ♦ Introducere în organism a substanțelor nutritive. – Din fr. alimentation.

ALIMENTÁȚIE, alimentații, s. f. Alimentare, hrănire. [Darul, o lampă] n-ar fi avut prețul pe care-l arăta, dacă doi dintre oamenii coloniei nu s-ar fi îngrijit îndeaproape de curățenia și alimentația lui. SADOVEANU, P. M. 20. – Pronunțat: -ți-e.

ALIMENTÁȚIE, alimentații, s. f. Alimentare. – Fr. alimentation.

alimentáție (-ți-e) s. f., art. alimentáția (-ți-a), g.-d. art. alimentáției; pl. alimentáții, art. alimentáțiile (-ți-i-)

alimentáție s. f. (sil. -ți-e), art. alimentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. alimentáției; pl. alimentáții, art. alimentáțiile (sil. -ți-i-)

alimentáție sf [At: SADOVEANU, P. M. 20 / Pl: ~ii / V: -iune (pl: -ni) / E: fr alimentation] 1-2 Alimentare (1-2).

ALIMENTÁȚIE s. alimentare, hrănire, mâncare, mâncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~.)

ALIMENTÁȚIE s.f. Alimentare, nutrire. [Gen. -iei. / cf. fr. alimentation, it. alimentazione].

ALIMENTÁȚIE s. f. alimentare (I); hrană, consum. ♦ ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare. (< fr. alimentation)

ALIMENTÁȚIE ~i f. 1) Asigurare a organismului cu hrană; hrănire. ~ publică. 2) Aprovizionare cu energie și combustibil a unei mașini, necesare pentru funcționare. [G.-D. alimentației; Sil. -ți-e] /<fr. alimentation

alimentați(un)e f. 1. fapta de a (se) alimenta; 2. împrospătarea continuă a proviziunilor (într’un oraș sau târg).

*alimentațiúne f. (d. alimentez). Acțiunea de a alimenta. – Și -áție și -áre.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALIMENTÁȚIE s. alimentare, hrănire, mîncare, mîncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~.)

ALIMENTAȚIE. Subst. Alimentație, alimentare, nutrire (rar), nutriție, nutriment (rar), hrănire, ospătare, ospătat (rar); mîncare, mîncărică (dim., fam.), mîncat, manducație (rar), haleală (fam.), îmbuibare, îndopare, ghiftuire (fam. și peior.), înfulecare (fam.), înfruptare (rar); ronțăială, ronțăire, ronțăit; mestecare, mestecat, molfăit, molfăială, molfăire, molfăitură. Degustare, degustație; ciuguleală (fam.), legumeală (reg.). Săturare (rar). Tahifagie. Masă, ospăț, prînzare (pop.), prînzit (rar); dejun, micul dejun, prînzul cel mic (pop.), prînzișor (înv. și pop.), prînzuleț (pop.), prînzuț (pop.); prînz, prînzul cel mare (pop.), prînzul cel bun (pop.), amiază (reg.); cină. Alimente, nutriție, hrană, mîncare, haleală (fam.), potol (arg.), provizii, masă, prînz, cină, bucate, merinde, proviant (înv.), de-ale mîncării, demîncare, demîncat (rar), de-a mîncării (reg.), de-ale gurii, hrana cea de toate zilele. Gurmand, mîncăcios, mîncău (fam.), mîncător, găman (pop.), flămînzilă, sac fără fund. Adj. Alimentar. Mîncat, sătul, săturat, cu stomacul plin; ghiftuit (fam. și peior.), îndopat (fam.), îmbuibat. Mîncăcios, nesătul, hulpav (reg.), nesățios, lacom, devorant, devorator. Comestibil; nutritiv, hrănitor, sățios. Vb. A se alimenta, a se nutri, a se hrăni; a mînca, a (se) ospăta (înv. și pop.), a se sătura, a mînca pe săturate, a se ghiftui (fam. și peior.), a se îmbuiba; a hali (fam.), a înfuleca (fam.), a se îndopa (fam.), a se înfrupta; a, roade, a mesteca, a înghiți, a ronțăi; a clefăi, a plescăi; a morfoli, a molfăi; a băga ceva în gură, a îmbuca, a pune (a băga, a lua) ceva în gură, a-și minți foamea, a-și potoli foamea, a-și omorî foamea; a ciuguli (fam.), a se hrăni cu vînt, a gusta, a degusta, a legumi (reg.), a mînca ca o pasăre (ca o păsărică), a mînca ca o mireasă, a pune gura pe ceva (demîncare); a-și pune burta (stomacul) la cale, a-și umple ghiozdanul (arg.), a-și potoli foamea, a se pune pe mîncat(e) și pe băut(e), a devora (ir.), a mînca cu poftă, a avea beregată de curcan, a mînca ca omizile. A se așeza la masă, a începe să mănînce, a se așeza (a se pune) pe ospătat(e); a mînca, a sta la masă, a lua masa; a lua masa de dimineață, a lua gustarea de dimineață, a dejuna; a lua masa de prînz, a prinzi; a lua masa de seară, a cina. A alimenta, a nutri, a hrăni, a da de mîncare, a ospăta; a îndopa (fam.), a ghiftui (fam. și peior.). V. băuturi nealcoolice, carne, condimente, dulciuri, feluri de mîncare, fructe, lapte, legume și zarzavaturi, ospăț, prăjitură, voracitate.

ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU ALIMENTAȚIE ȘI AGRICULTURĂ (F.A.O.; în engl.: Food and Agricultural Organization – F.A.O.), agenție internațională guvernamentală (din 1946) în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Roma (Italia), creată la 16 oct. 1945, având ca obiectiv lupta contra foametei și sărăciei, ameliorarea alimentației și și a securității alimentare și accesul tuturor țărilor la o alimentație adecvată unei vieți active și sănătoase. Promovează dezvoltarea rurală și agricultura durabilă prin strategia de îmbunătățire pe termen lung a producției agricole și a securității alimentației, ameliorarea distribuției și comerțului cu produse agricole, permițând astfel conservarea și gestionarea resurselor naturale, creșterea nivelului de viață a populației mondiale și a celei rurale în special. F.A.O. are 181 membri (2002), printre care și România (din 9 nov. 1961).

Intrare: alimentație
alimentație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alimentație alimentația
plural alimentații alimentațiile
genitiv-dativ singular alimentații alimentației
plural alimentații alimentațiilor
vocativ singular
plural