2 intrări

14 definiții

aliére sf [At: IOANOVICI, TEHN. 197 / P: a-li-e- / V: ~lia- / Pl: ~ri / E: alia] 1 încheiere a unui tratat de alianță. 2 Înțelegere între două sau mai multe grupuri în vederea realizării unui interes comun Si: coalizare. 3 (Frm) Intrare în legături de rudenie Si: (pfm) încuscrire. 4 Proces tehnologic prin care sunt topite și amestecate anumite metale sau anumite metale cu metaloizi, în scopul obținerii unui aliaj (2).

aliá vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 277 / P: a-li-a / Pzi: -iéz / E: fr allier] 1 vr A încheia un tratat de alianță. 2 vr A se înțelege cu cineva în vederea unei acțiuni comune Si: a se coaliza. 3 vr (Iuz) A se întruni. 4 vr (Frm) A intra în raport de rudenie cu cineva prin căsătorie. Si: (pfm) a se încuscri. 5 vt A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obține un aliaj.

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. ♦ A se înțelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acțiuni comune. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Din fr. allier.

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. ♦ A se înțelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acțiuni comune. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Din fr. allier.

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. (Despre popoare, state sau conducătorii lor) A încheia un tratat de alianță. Dimitrie Cantemir... se alie cu Petru a Rusiei. NEGRUZZI, S. I 277. 2. Tranz. (Metalurgie) A topi laolaltă două sau mai multe metale, sau anumite metale cu metaloide, pentru a obține un amestec cu proprietăți speciale. – Pronunțat: -li-a.

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi, pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Fr. allier.

aliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 aliáză, 1 pl. aliém (-li-em); conj. prez. 3 să aliéze; ger. aliínd (-li-ind)

aliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. aliéz, 3 sg. și pl. aliáză, 1 pl. aliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. aliéze; ger. aliínd (sil. -li-ind)

ALIÁ vb. I. 1. refl. A se uni printr-un tratat de alianță. ♦ A se alătura unei idei. ♦ A se înrudi cu cineva printr-o căsătorie. 2. tr. A topi împreună anumite metale sau metale cu metaloizi în vederea obținerii unui aliaj. [Pron. -li-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. allier, cf. lat. alligare – a lega de].

ALIÁ vb. I. refl. a se uni printr-un tratat de alianță. ◊ a se alătura unei idei. ◊ a se înrudi prin căsătorie. II. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj. (< fr. allier)

A ALIÁ ~éz tranz. 1) (metale sau metale și metaloizi) A combina prin topire (în vederea obținerii unui aliaj). 2) A face să se alieze. [Sil. -li-a] /<fr. allier

A SE ALIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre state, popoare, grupări politice etc.) A încheia un tratat de alianță. 2) (despre persoane) A se înrudi prin căsătorie. /<fr. allier

alià v. 1. a amesteca, a combina: a alia arama cu aur; 2. fig. a uni, a împreuna.

*aliéz v. tr. (fr. allier, d. lat. alligare, a lega. V. aleg 1). Amestec, combin: a alia aur cu argint. V. refl. Mă confederez. Mă căsătoresc.

Intrare: aliere
aliere
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aliere alierea
plural alieri alierile
genitiv-dativ singular alieri alierii
plural alieri alierilor
vocativ singular
plural
Intrare: alia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alia aliere aliat aliind singular plural
alia aliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aliez (să) aliez aliam aliai aliasem
a II-a (tu) aliezi (să) aliezi aliai aliași aliaseși
a III-a (el, ea) alia (să) alieze alia alie aliase
plural I (noi) aliem (să) aliem aliam aliarăm aliaserăm, aliasem*
a II-a (voi) aliați (să) aliați aliați aliarăți aliaserăți, aliaseți*
a III-a (ei, ele) alia (să) alieze aliau alia aliaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)