2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALICÍ, (1) alicesc, (2) pers. 3 alicește, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică.

alicí1 [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: alicesc / E: ns cf licări] (Reg) 1 vru A se evidenția. 2 vru (D. vreme) A se îndrepta. 3 vr (D. oameni) A se îndrepta după boală.

alici2 vtr [At: TDRG 479 / Pzi: alicesc / E: alică] 1 (D. tencuială) A întări prin amestecare cu mici bucăți de țiglă. 2 (Cng) A atinge o pasăre cu o alică (1).

ALICÍ, (1) alicesc, (2) pers. 3 alicește, vb. IV. 1. Tranz. A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică.

ALICÍ2, alicesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu o alică. Mitrea Cocor s-a zvîrcolit învierșunat: – A cui pușcă? – A lui boier Cristea. Se pot vÎna cu ea dropii. -- O fi cea cu care alicește copiii cînd fură prune? SADOVEANU, M. C. 39.

ALICÍ1, pers. 3 alicește, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea mai limpede, mai distinct, dintre alte lucruri. Nu văz nimic, decît, uite, în partea asta.... mi se alicește albind ceva; dară nu știu ce este, că nu mi s-alege, fiind prea departe. ISPIRESCU, L. 336.

ALICÍ1, alicesc, vb. IV. Tranz. A răni cu alice. – Din alică.

ALICÍ2, pers. 3 alicește, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri.

A ALICÍ ~ésc tranz. A răni cu alice. /Din alică

alicì v. a zări abia: mi se alicește albind ceva ISP. [Cf. licări].

2) alicésc (mă) v. refl. (cp. cu licăresc). Vest. Rar. Mă zăresc de abea. Încep a mă îndrepta (vorbind de timp, de un bolnav).

1) alicésc v. tr. (d. alic, alicĭ). Întăresc un părete de vălătucĭ cu bucățele de cărămida saŭ petricele. Rănesc puțin cu alicele: o rață alicită.

3) alicésc v. tr. (d. alicĭ 2). Meh. Alung vițelu cînd mulg vaca.

2) alícĭ (Meh.), interj. de alungat vițelu cînd mulgĭ vaca. V. ceas 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. alicéște, imperf. 3 sg. aliceá; conj. prez. 3 să aliceáscă

alicí vb., ind. prez. 1 sg. alicésc, 3 sg. și pl. alicéște, imperf. 3 sg. aliceá; conj. prez. 3 sg. și pl. aliceáscă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alicí (-césc, -ít), vb. – A se zări, a se desluși. Sl. ličiti „a se contura, a se arăta” (Capidan, Dacor., III, 753). A- s-ar putea explica în mai multe feluri, fie prin contaminarea cu lat. allūcēre (REW 370; DAR; Candrea), cf. napol. llocire, sard. allúgere „a lumina”; sau prin analogie cu alic; sau cu a- protetic, frecvent în mai multe der. verbale.

Intrare: alicit
alicit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alicit
  • alicitul
  • alicitu‑
  • alici
  • alicita
plural
  • aliciți
  • aliciții
  • alicite
  • alicitele
genitiv-dativ singular
  • alicit
  • alicitului
  • alicite
  • alicitei
plural
  • aliciți
  • aliciților
  • alicite
  • alicitelor
vocativ singular
plural
Intrare: alici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alici
  • alicire
  • alicit
  • alicitu‑
  • alicind
  • alicindu‑
singular plural
  • alicește
  • aliciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alicesc
(să)
  • alicesc
  • aliceam
  • alicii
  • alicisem
a II-a (tu)
  • alicești
(să)
  • alicești
  • aliceai
  • aliciși
  • aliciseși
a III-a (el, ea)
  • alicește
(să)
  • alicească
  • alicea
  • alici
  • alicise
plural I (noi)
  • alicim
(să)
  • alicim
  • aliceam
  • alicirăm
  • aliciserăm
  • alicisem
a II-a (voi)
  • aliciți
(să)
  • aliciți
  • aliceați
  • alicirăți
  • aliciserăți
  • aliciseți
a III-a (ei, ele)
  • alicesc
(să)
  • alicească
  • aliceau
  • alici
  • aliciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alici

  • 1. tranzitiv rar A răni cu alice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mitrea Cocor s-a zvîrcolit învierșunat: – A cui pușcă? – A lui boier Cristea. Se pot vÎna cu ea dropii. -- O fi cea cu care alicește copiii cînd fură prune? SADOVEANU, M. C. 39.
      surse: DLRLC
  • 2. unipersonal reflexiv regional A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu văz nimic, decît, uite, în partea asta.... mi se alicește albind ceva; dară nu știu ce este, că nu mi s-alege, fiind prea departe. ISPIRESCU, L. 336.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • alică
    surse: DEX '09 DEX '98