2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alicire sf [At: MANOLESCU, I. 22 / Pl: ~ri / E: alici2] 1 Întărire a tencuielii prin amestecare cu bucăți de țiglă. 2 Atingere cu o alică (1).

alicí1 [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: alicesc / E: ns cf licări] (Reg) 1 vru A se evidenția. 2 vru (D. vreme) A se îndrepta. 3 vr (D. oameni) A se îndrepta după boală.

alici2 vtr [At: TDRG 479 / Pzi: alicesc / E: alică] 1 (D. tencuială) A întări prin amestecare cu mici bucăți de țiglă. 2 (Cng) A atinge o pasăre cu o alică (1).

ALICÍ, (1) alicesc, (2) pers. 3 alicește, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică.

ALICÍ, (1) alicesc, (2) pers. 3 alicește, vb. IV. 1. Tranz. A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică.

ALICÍ1, pers. 3 alicește, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea mai limpede, mai distinct, dintre alte lucruri. Nu văz nimic, decît, uite, în partea asta.... mi se alicește albind ceva; dară nu știu ce este, că nu mi s-alege, fiind prea departe. ISPIRESCU, L. 336.

ALICÍ2, alicesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu o alică. Mitrea Cocor s-a zvîrcolit învierșunat: – A cui pușcă? – A lui boier Cristea. Se pot vÎna cu ea dropii. -- O fi cea cu care alicește copiii cînd fură prune? SADOVEANU, M. C. 39.

ALICÍ2, pers. 3 alicește, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri.

ALICÍ1, alicesc, vb. IV. Tranz. A răni cu alice. – Din alică.

A ALICÍ ~ésc tranz. A răni cu alice. /Din alică

alicì v. a zări abia: mi se alicește albind ceva ISP. [Cf. licări].

3) alicésc v. tr. (d. alicĭ 2). Meh. Alung vițelu cînd mulg vaca.

2) alicésc (mă) v. refl. (cp. cu licăresc). Vest. Rar. Mă zăresc de abea. Încep a mă îndrepta (vorbind de timp, de un bolnav).

1) alicésc v. tr. (d. alic, alicĭ). Întăresc un părete de vălătucĭ cu bucățele de cărămida saŭ petricele. Rănesc puțin cu alicele: o rață alicită.

2) alícĭ (Meh.), interj. de alungat vițelu cînd mulgĭ vaca. V. ceas 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. alicéște, imperf. 3 sg. aliceá; conj. prez. 3 să aliceáscă

alicí vb., ind. prez. 1 sg. alicésc, 3 sg. și pl. alicéște, imperf. 3 sg. aliceá; conj. prez. 3 sg. și pl. aliceáscă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alicí (-césc, -ít), vb. – A se zări, a se desluși. Sl. ličiti „a se contura, a se arăta” (Capidan, Dacor., III, 753). A- s-ar putea explica în mai multe feluri, fie prin contaminarea cu lat. allūcēre (REW 370; DAR; Candrea), cf. napol. llocire, sard. allúgere „a lumina”; sau prin analogie cu alic; sau cu a- protetic, frecvent în mai multe der. verbale.

Intrare: alicire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alicire
  • alicirea
plural
  • aliciri
  • alicirile
genitiv-dativ singular
  • aliciri
  • alicirii
plural
  • aliciri
  • alicirilor
vocativ singular
plural
Intrare: alici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alici
  • alicire
  • alicit
  • alicitu‑
  • alicind
  • alicindu‑
singular plural
  • alicește
  • aliciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alicesc
(să)
  • alicesc
  • aliceam
  • alicii
  • alicisem
a II-a (tu)
  • alicești
(să)
  • alicești
  • aliceai
  • aliciși
  • aliciseși
a III-a (el, ea)
  • alicește
(să)
  • alicească
  • alicea
  • alici
  • alicise
plural I (noi)
  • alicim
(să)
  • alicim
  • aliceam
  • alicirăm
  • aliciserăm
  • alicisem
a II-a (voi)
  • aliciți
(să)
  • aliciți
  • aliceați
  • alicirăți
  • aliciserăți
  • aliciseți
a III-a (ei, ele)
  • alicesc
(să)
  • alicească
  • aliceau
  • alici
  • aliciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alici

  • 1. tranzitiv rar A răni cu alice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mitrea Cocor s-a zvîrcolit învierșunat: – A cui pușcă? – A lui boier Cristea. Se pot vÎna cu ea dropii. -- O fi cea cu care alicește copiii cînd fură prune? SADOVEANU, M. C. 39.
      surse: DLRLC
  • 2. unipersonal reflexiv regional A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu văz nimic, decît, uite, în partea asta.... mi se alicește albind ceva; dară nu știu ce este, că nu mi s-alege, fiind prea departe. ISPIRESCU, L. 336.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • alică
    surse: DEX '09 DEX '98