2 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALICÍ, (1) alicesc, (2) pers. 3 alicește, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică.

alici2 vtr [At: TDRG 479 / Pzi: alicesc / E: alică] 1 (D. tencuială) A întări prin amestecare cu mici bucăți de țiglă. 2 (Cng) A atinge o pasăre cu o alică (1).

alicí1 [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: alicesc / E: ns cf licări] (Reg) 1 vru A se evidenția. 2 vru (D. vreme) A se îndrepta. 3 vr (D. oameni) A se îndrepta după boală.

ALICÍ, (1) alicesc, (2) pers. 3 alicește, vb. IV. 1. Tranz. A răni cu alice (1). 2. Refl. (Reg.) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. – Din alică.

ALICÍ2, alicesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu o alică. Mitrea Cocor s-a zvîrcolit învierșunat: – A cui pușcă? – A lui boier Cristea. Se pot vÎna cu ea dropii. -- O fi cea cu care alicește copiii cînd fură prune? SADOVEANU, M. C. 39.

ALICÍ1, pers. 3 alicește, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea mai limpede, mai distinct, dintre alte lucruri. Nu văz nimic, decît, uite, în partea asta.... mi se alicește albind ceva; dară nu știu ce este, că nu mi s-alege, fiind prea departe. ISPIRESCU, L. 336.

ALICÍ2, pers. 3 alicește, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri.

ALICÍ1, alicesc, vb. IV. Tranz. A răni cu alice. – Din alică.

A ALICÍ ~ésc tranz. A răni cu alice. /Din alică

alicì v. a zări abia: mi se alicește albind ceva ISP. [Cf. licări].

2) alícĭ (Meh.), interj. de alungat vițelu cînd mulgĭ vaca. V. ceas 2.

ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., alíce, (reg.) halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

ALÍCE s. f. v. alică.

HALÍCE s. f. v. alică.

ali sf [At: LM / Pl: ~ice / V: ~lic, (reg) h~, haliciu (Pl: ~ri) / E: ngr χαλίϰι] (Mpl) 1 Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2 Granule de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor de foraj. 3 Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a astupa un gol.

ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

ALÍCĂ, alice, s. f. (Mai ales la pl.) Grăunte mărunt de plumb cu care se încarcă cartușul pentru vînarea animalelor mici. Cîteva luni de-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri pocnetul ierbii de pușcă și șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37. – Variante: alíce (CAMIL PETRESCU, N. 95), (regional) halíce (SADOVEANU, V. F. 141, PAMFILE, A. R. 184) s. f.

ALÍCĂ, alice, s. f. Fiecare dintre grăunții de plumb folosiți în cartușele pentru vînarea animalelor mici. [Var.: halíce s. f.] – Ngr. haliki „pietricică”.

ALÍCĂ ~ce f. mai ales la pl. Proiectil mic, rotund, de plumb, cu care se încarcă cartușele unei arme de vânătoare. /<ngr. haliki

alic n. plumb mărunt pentru vânat: alice mari, mici. [Gr. mod. HALIKI, cremene].

alíc și halíc n., pl. e (ngr. haliki, petricică, de ex., de pus în praștie). Bobiță de plumb de încărcat pușca: alice de ĭepure, de vrăbiĭ (ploaĭe), de lupĭ (poșurĭ, poște). – Și (h)alicĭ, pl. cĭurĭ și ce. Rar halis, pl. e (care în biblia d. 1688,366,2,36, înseamnă „petricică”). V. glonț.

3) alicésc v. tr. (d. alicĭ 2). Meh. Alung vițelu cînd mulg vaca.

1) alicésc v. tr. (d. alic, alicĭ). Întăresc un părete de vălătucĭ cu bucățele de cărămida saŭ petricele. Rănesc puțin cu alicele: o rață alicită.

2) alicésc (mă) v. refl. (cp. cu licăresc). Vest. Rar. Mă zăresc de abea. Încep a mă îndrepta (vorbind de timp, de un bolnav).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. alicește, imperf. 3 sg. alicea; conj. prez. 3 să alicească

alicí vb., ind. prez. 1 sg. alicésc, 3 sg. și pl. alicéște, imperf. 3 sg. aliceá; conj. prez. 3 sg. și pl. aliceáscă

!ali s. f., g.-d. art. alicei; pl. alice

alică / alice s. f., g.-d. art. alicei; pl. alice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALÍCĂ s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)

ALI s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alicí (-césc, -ít), vb. – A se zări, a se desluși. Sl. ličiti „a se contura, a se arăta” (Capidan, Dacor., III, 753). A- s-ar putea explica în mai multe feluri, fie prin contaminarea cu lat. allūcēre (REW 370; DAR; Candrea), cf. napol. llocire, sard. allúgere „a lumina”; sau prin analogie cu alic; sau cu a- protetic, frecvent în mai multe der. verbale.

alíc (ce), s. n.1. Pietricică, bucățică de cărămidă. – 2. Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate armele de vînătoare. – Var. alică. Mr. hăliche. Ngr. χαλίϰι „pietricică”. (DAR), cf. alb. halič.Der. alici, vb. (a întări mortarul cu pietricele sau bucățele de cărămidă).

Intrare: alici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alici
  • alicire
  • alicit
  • alicitu‑
  • alicind
  • alicindu‑
singular plural
  • alicește
  • aliciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alicesc
(să)
  • alicesc
  • aliceam
  • alicii
  • alicisem
a II-a (tu)
  • alicești
(să)
  • alicești
  • aliceai
  • aliciși
  • aliciseși
a III-a (el, ea)
  • alicește
(să)
  • alicească
  • alicea
  • alici
  • alicise
plural I (noi)
  • alicim
(să)
  • alicim
  • aliceam
  • alicirăm
  • aliciserăm
  • alicisem
a II-a (voi)
  • aliciți
(să)
  • aliciți
  • aliceați
  • alicirăți
  • aliciserăți
  • aliciseți
a III-a (ei, ele)
  • alicesc
(să)
  • alicească
  • aliceau
  • alici
  • aliciseră
Intrare: alică
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ali
  • alica
plural
  • alice
  • alicele
genitiv-dativ singular
  • alice
  • alicei
plural
  • alice
  • alicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halice
  • halicea
plural
  • halice
  • halicele
genitiv-dativ singular
  • halice
  • halicei
plural
  • halice
  • halicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DLRLC, DEX '09, DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alice
  • alicea
plural
  • alice
  • alicele
genitiv-dativ singular
  • alice
  • alicei
plural
  • alice
  • alicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alic
  • alicul
  • alicu‑
plural
  • alice
  • alicele
genitiv-dativ singular
  • alic
  • alicului
plural
  • alice
  • alicelor
vocativ singular
plural
alici2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alici
  • aliciul
  • aliciu‑
plural
  • alice
  • alicele
genitiv-dativ singular
  • alici
  • aliciului
plural
  • alice
  • alicelor
vocativ singular
plural
alici3 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alici
  • aliciul
  • aliciu‑
plural
  • aliciuri
  • aliciurile
genitiv-dativ singular
  • alici
  • aliciului
plural
  • aliciuri
  • aliciurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alici, alicescverb

  • 1. tranzitiv rar A răni cu alice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mitrea Cocor s-a zvîrcolit învierșunat: – A cui pușcă? – A lui boier Cristea. Se pot vÎna cu ea dropii. -- O fi cea cu care alicește copiii cînd fură prune? SADOVEANU, M. C. 39. DLRLC
  • 2. unipersonal reflexiv regional A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu văz nimic, decît, uite, în partea asta.... mi se alicește albind ceva; dară nu știu ce este, că nu mi s-alege, fiind prea departe. ISPIRESCU, L. 336. DLRLC
etimologie:
  • alică DEX '09 DEX '98

ali, alicesubstantiv feminin

  • 1. mai ales la plural Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. NODEX DEX '98 Scriban Șăineanu, ed. VI MDA2 DEX '09
    • format_quote Cîteva luni de-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri pocnetul ierbii de pușcă și Șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37. DLRLC
    • diferențiere (Mai ales la pl.) Grăunte mărunt de plumb cu care se încarcă cartușul pentru vînarea animalelor mici. DLRLC DLRM
  • 2. mai ales la plural Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. DEX '09 DEX '98 MDA2
  • 3. mai ales la plural Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. DEX '09 DEX '98 MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.