algolog, ~ă smf [At: DEX² / Pl: ~ogi, -oge / E: fr algologue] Specialist în algologie.

algologie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr algologie] Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor.

ALGOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în algologie. [< fr. algologue].

ALGOLOGIE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. [Gen. -iei. / cf. fr. algologie, germ. Algologie < lat. alga – algă, gr. logos – studiu].

ALGOLOG, -Ă s. m. f. specialist în algologie. (< fr. algologue)

ALGOLOGIE s. f. ramură a botanicii care studiază algele; ficologie. (< fr. algologie)

algolog s. m. Specialist în algologie ◊ „Dezvoltarea științei și tehnicii în țara noastră a determinat și impulsionat cercetările diferitelor colective de algologi. «Tratatul de algologie» [...] și numeroase lucrări de popularizare [...] sunt dovezi elocvente în acest sens.” Cont. 17 VII 81 p. 5 (din fr. algologie; DHLF 1838; DN3, DEX-S)

algologie s. f. 1981 Ramură a botanicii care studiază algele v. algolog (din fr. algologie; cf. germ. Algologie; DHLF 1817; DEX)

ALGOLOGIE f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. /<fr. algologie, germ. Algologie

algologie s. f., art. algologia, g.-d. algologii, art. algologiei

algologie s. f., art. algologia, g.-d. algologii, art. algologiei

algolog s. m., pl. algologi

algologie s. f., art. algologia, g.-d. algologii, art. algologiei

ALGO-₁ „alge, algaceu”. ◊ L. alga „algă” > fr. algo-, germ. id., engl. id. > rom. algo-. □ ~cenoză (v. -cenoză₁), s. f., grupare naturală formată din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge; ~cultură (v. -cultură), s. f., cultivare a algelor marine în scop alimentar sau farmaceutic; ~id (v. -id), adj., cu aspect de algă; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în algologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul algelor; ~trofic (v. -trofic), adj., referitor la simbioza dintre alge și plantele superioare.