algologie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr algologie] Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor.

ALGOLOGIE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. [Gen. -iei. / cf. fr. algologie, germ. Algologie < lat. alga – algă, gr. logos – studiu].

ALGOLOGIE s. f. ramură a botanicii care studiază algele; ficologie. (< fr. algologie)

algologie s. f. 1981 Ramură a botanicii care studiază algele v. algolog (din fr. algologie; cf. germ. Algologie; DHLF 1817; DEX)

ALGOLOGIE f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. /<fr. algologie, germ. Algologie

algologie s. f., art. algologia, g.-d. algologii, art. algologiei

algologie s. f., art. algologia, g.-d. algologii, art. algologiei

algologie s. f., art. algologia, g.-d. algologii, art. algologiei

ALGO-₁ „alge, algaceu”. ◊ L. alga „algă” > fr. algo-, germ. id., engl. id. > rom. algo-. □ ~cenoză (v. -cenoză₁), s. f., grupare naturală formată din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge; ~cultură (v. -cultură), s. f., cultivare a algelor marine în scop alimentar sau farmaceutic; ~id (v. -id), adj., cu aspect de algă; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în algologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul algelor; ~trofic (v. -trofic), adj., referitor la simbioza dintre alge și plantele superioare.