2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALEXÍE s. f. Incapacitate de a citi, cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii nervoși. – Din fr. alexie.

ALEXÍE s. f. Incapacitate de a citi, cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii nervoși. – Din fr. alexie.

alexie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr alexie] (Med) Incapacitate de a citi provocată de unele leziuni în centrii nervoși Si: cecitate verbală.

ALEXÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a înțelege limbajul scris; cecitate verbală. [< fr. alexie, cf. gr. a – fără, lexis – cuvânt].

ALEXÍE s. f. incapacitate patologică de a citi. (< fr. alexie)

ALEXÍE f. Boală manifestată prin pierderea capacității de a înțelege limbajul scris. /<fr. alexie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alexíe s. f., art. alexía, g.-d. alexíi, art. alexíei

alexíe s. f., art. alexía, g.-d. art. alexíei; pl. alexíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALEXÍE s. v. cecitate verbală.

ALEXIE s. (MED.) cecitate verbală.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALEXIE 1. Perturbare a capacității de a citi, ca urmare a unor leziuni corticale. Este o afazie* specializată. Poate fi pură (agnozică) sau asociată cu agrafia*. Alexia pură se manifestă ca: alexie globală – incapacitate de citire a notațiilor prin litere, dar nu și a cifrelor; deși poate scrie după dictare, afazicul nu-și poate controla textul scris; alexie literală – incapacitate de a recunoaște anumite litere; alexie verbală – incapacitate de a citi cuvinte, deși literele sunt recunoscute; alexia frazei – incapacitate de a integra literele și cuvintele într-o structură textuală. 2. Incapacitate a unor indivizi normali de a deprinde cititul. Sin. dislexie. L.I.R.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALEXIE, gr. ’Aλεξις. I. 1. a) Alexe, frecv.; -a (Sd IV 42; LU) -ani, s; -anul (R. Gr); b) *Alexi, -anu, -ci, -u; cu ortogr. latinistă: Alessiu, Alessianu. c) Alexa, sau din Alexandru; cu i protetic: Ialexa (Mar), ca Iorest pt. Orest; cf. srb., blg. Aleksa. d) Alexoi, V.(Buc.); -ul, N. (Puc), -a, Toader, 1663, mold.(R I II Alexoae, soția lui Alexa (17 A V 156); Alexo(n)iu (Cand 95). e) Alexu, ar. (Fărș). 2. Alixă, dobr., 1859 (RI XI 215), Alixeni s. (16 B V 464). Alexiea, mona. (AO XIV 277). II. Din forma ucr. Алекca: Olexa (Ard; mar; Sd XVI, mold.).

Intrare: alexie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alexie
  • alexia
plural
genitiv-dativ singular
  • alexii
  • alexiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Alexie
Alexie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Alexie

alexie

  • 1. Incapacitate de a citi, cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii nervoși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: