2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alexíe sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr alexie] (Med) Incapacitate de a citi provocată de unele leziuni în centrii nervoși Si: cecitate verbală.

ALEXÍE s. f. Incapacitate de a citi, cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii nervoși. – Din fr. alexie.

ALEXÍE s. f. Incapacitate de a citi, cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii nervoși. – Din fr. alexie.

ALEXÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a înțelege limbajul scris; cecitate verbală. [< fr. alexie, cf. gr. a – fără, lexis – cuvânt].

ALEXÍE s. f. incapacitate patologică de a citi. (< fr. alexie)

ALEXÍE f. Boală manifestată prin pierderea capacității de a înțelege limbajul scris. /<fr. alexie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alexíe s. f., art. alexía, g.-d. alexíi, art. alexíei

alexíe s. f., art. alexía, g.-d. art. alexíei; pl. alexíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALEXÍE s. v. cecitate verbală.

ALEXIE s. (MED.) cecitate verbală.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALEXIE, gr. ’Aλεξις. I. 1. a) Alexe, frecv.; -a (Sd IV 42; LU) -ani, s; -anul (R. Gr); b) *Alexi, -anu, -ci, -u; cu ortogr. latinistă: Alessiu, Alessianu. c) Alexa, sau din Alexandru; cu i protetic: Ialexa (Mar), ca Iorest pt. Orest; cf. srb., blg. Aleksa. d) Alexoi, V.(Buc.); -ul, N. (Puc), -a, Toader, 1663, mold.(R I II Alexoae, soția lui Alexa (17 A V 156); Alexo(n)iu (Cand 95). e) Alexu, ar. (Fărș). 2. Alixă, dobr., 1859 (RI XI 215), Alixeni s. (16 B V 464). Alexiea, mona. (AO XIV 277). II. Din forma ucr. Алекca: Olexa (Ard; mar; Sd XVI, mold.).

Intrare: alexie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alexie
  • alexia
plural
genitiv-dativ singular
  • alexii
  • alexiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Alexie
Alexie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Alexie