ALEXIE, gr. ’Aλεξις. I. 1. a) Alexe, frecv.; -a (Sd IV 42; LU) -ani, s; -anul (R. Gr); b) *Alexi, -anu, -ci, -u; cu ortogr. latinistă: Alessiu, Alessianu. c) Alexa, sau din Alexandru; cu i protetic: Ialexa (Mar), ca Iorest pt. Orest; cf. srb., blg. Aleksa. d) Alexoi, V.(Buc.); -ul, N. (Puc), -a, Toader, 1663, mold.(R I II Alexoae, soția lui Alexa (17 A V 156); Alexo(n)iu (Cand 95). e) Alexu, ar. (Fărș). 2. Alixă, dobr., 1859 (RI XI 215), Alixeni s. (16 B V 464). Alexiea, mona. (AO XIV 277). II. Din forma ucr. Алекca: Olexa (Ard; mar; Sd XVI, mold.).