2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alergén, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr allergène] 1-2 (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie.

ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj., s. n. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie. – Din fr. allergène.

ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj., s. n. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie. – Din fr. allergène.

ALERGÉN, -Ă adj., s.m. (Substanță) care provoacă o stare alergică. [< fr. allergène, cf. fr. allergie – alergie, gr. gennan – a produce].

ALERGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță, agent) care provoacă alergie. (< fr. allergène)

ALERGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival Care provoacă alergie. /<fr. allergene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alergén2 s. n., pl. alergéne

alergén1 adj. m., pl. alergéni; f. alergénă, pl. alergéne

alergén adj. m., pl. alergéni; f. sg. alergénă, pl. alergéne

alergén s. n., pl. alergéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALERGÉN, alergene, s. n. (Med.) Antigen care provoacă reacții de hipersensibilitate mediate prin mecanisme imunologice (conform terminologiei Academiei Europene de Alergologie și Imunologie Clinică – EAACI). – Din fr. allergène.

Intrare: alergen (adj.)
alergen1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alergen
  • alergenul
  • alergenu‑
  • alerge
  • alergena
plural
  • alergeni
  • alergenii
  • alergene
  • alergenele
genitiv-dativ singular
  • alergen
  • alergenului
  • alergene
  • alergenei
plural
  • alergeni
  • alergenilor
  • alergene
  • alergenelor
vocativ singular
plural
Intrare: alergen (s.n.)
alergen2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alergen
  • alergenul
  • alergenu‑
plural
  • alergene
  • alergenele
genitiv-dativ singular
  • alergen
  • alergenului
plural
  • alergene
  • alergenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alergen

  • 1. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: