8 definiții pentru alergen (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alergén, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr allergène] 1-2 (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie.

ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj., s. n. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie. – Din fr. allergène.

ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj., s. n. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie. – Din fr. allergène.

ALERGÉN, -Ă adj., s.m. (Substanță) care provoacă o stare alergică. [< fr. allergène, cf. fr. allergie – alergie, gr. gennan – a produce].

ALERGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță, agent) care provoacă alergie. (< fr. allergène)

ALERGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival Care provoacă alergie. /<fr. allergene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alergén2 s. n., pl. alergéne

alergén s. n., pl. alergéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALERGÉN, alergene, s. n. (Med.) Antigen care provoacă reacții de hipersensibilitate mediate prin mecanisme imunologice (conform terminologiei Academiei Europene de Alergologie și Imunologie Clinică – EAACI). – Din fr. allergène.

Intrare: alergen (s.n.)
alergen2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alergen
  • alergenul
  • alergenu‑
plural
  • alergene
  • alergenele
genitiv-dativ singular
  • alergen
  • alergenului
plural
  • alergene
  • alergenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alergen

  • 1. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: