7 definiții pentru alergen (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alergén, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr allergène] 1-2 (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie.

ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj., s. n. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie. – Din fr. allergène.

ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj., s. n. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie. – Din fr. allergène.

ALERGÉN, -Ă adj., s.m. (Substanță) care provoacă o stare alergică. [< fr. allergène, cf. fr. allergie – alergie, gr. gennan – a produce].

ALERGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță, agent) care provoacă alergie. (< fr. allergène)

ALERGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival Care provoacă alergie. /<fr. allergene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alergén1 adj. m., pl. alergéni; f. alergénă, pl. alergéne

alergén adj. m., pl. alergéni; f. sg. alergénă, pl. alergéne

Intrare: alergen (adj.)
alergen1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alergen
  • alergenul
  • alergenu‑
  • alerge
  • alergena
plural
  • alergeni
  • alergenii
  • alergene
  • alergenele
genitiv-dativ singular
  • alergen
  • alergenului
  • alergene
  • alergenei
plural
  • alergeni
  • alergenilor
  • alergene
  • alergenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alergen

  • 1. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: