10 definiții pentru alde

alde anh [At: DOSOFTEI, ap. HEM 788 / V: ande / Pl: (îvr) aide / E: al+ de4] (Pfm; exprimă ideea de plural; urmat de indicarea persoanei) 1 Cei din familia... 2 Cei din anturajul lui... 3 Oameni ca... 4 A(l) lui... 5 (Urmat de un substantiv la singular) Exprimă (o oarecare) reverență. 6 (Dep) Specimene ca... 7-8 (Pex) (Lucruri sau) întâmplări de felul...

ÁLDE adj. pron. invar. (Pop. și fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ♦ Lucruri, întâmplări de felul... 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... 3. (Precedând un nume propriu, un nume de rudenie etc.) Alde Ion.Al + de4.

ÁLDE art. invar. (Pop. și fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ♦ Lucruri, întâmplări de felul... 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... 3. (Precedând un nume propriu, un nume de rudenie etc.) Alde IonAl + de4.

ÁLDE art. invar. (Popular și familiar, precedînd de obicei nume de persoane – la sg. sau la pl. – considerate ca exponente ale unui grup, ale unei categorii) l. (De obicei precedat de partitivul «de», în forma de-alde sau d-alde) Oameni ca...; (uneori cu sens peiorativ) specimene de felul..., de tagma... În Divanul «ad-hoc» din Moldova erau boieri de toată mîna... și mai învățați și mai neînvățați, cum îi apucase timpul. între aceștia din urmă erau de-alde bătrînul Alecu Forăscu, poreclit și Taloloi. CREANGĂ, A. 152. De pe la de-alde Chiosea ieșeau dieci de vistierie și calemgii; la de-alde el au învățat să scrie romînește logofătul Greceanu, Văcăreștii, Anton Pann, Nănescu, Paris Momuleanu etc. GHICA, S. A. 72. ◊ (Precedînd pronume) Să stea de vorbă cu alde voi. GALAN, Z. R. 188. Am mai văzut deunăzi... un cioflingari de-alde tine. CREANGĂ, P. 148. ◊ (Mai rar, precedînd substantive care nu sînt nume de persoană) Cînd îl văzură alde gloatele venind teafăr... îl primiră cu mare bucurie. ISPIRESCU, L. 48. Seara îl apuca prin păduri, ucigînd și stîrpind alde pasări cobitoare, ce se arăta numai prin întuneric. ODOBESCU, S. III 181. Așa, cinstite părinte, păcatu-mi mărturisesc... De-alde sărbători... nu știu de le-oi fi păzit. PANN, P. V. I 138. ◊ (Precedînd forma feminină cu sens neutru a pronumelor demonstrative) Lucruri, întîmplări de felul... Oho, și cu de-ald-astea umblă? PAS, L. I 146. Nu mă sperii tu cu de-alde-aceste, demon spurcat ce ești! CREANGĂ, P. 59. 2. (Precedînd nume proprii de persoană) Cei din familia, din casa, din jurul cuiva; ai lui... Mai sosesc de la Cîrloman, la nuntă, verii mamei, alde Ciurea. STANCU, D. 177. La alde Gherghina acasă, fetele începuseră a face gură. BUJOR, S. 99. ◊ (Precedînd nume de rudenie) Unde te duci, Ioane? – Mă duc la alde nașa.. 3. Termen de reverență (precedînd un nume propriu, un nume de rudenie sau un alt termen de reverență). Nea Mitralie, ai întâlnit pe ale drumuri pe alde dumnealui? DELAVRANCEA, S. 216. Nu voi să plece alde neică pînă nu m-o ierta. CARAGIALE, O. I 266.

ÁLDE art. invar. (Pop. și fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... Ei îi trebuie alt soi de bărbat, nu ca de alde [Manolachi] (ALECSANDRI). ♦ Lucruri, întâmplări de felul... Nu mă sperii tu cu de-alde aceste (CREANGĂ). 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... La alde Gherghina acasă, fetele începuseră a face gură (BUJOR). 3. (Ca termen de reverență) Nu voi să plece alde neica (CARAGIALE). – Din al + de4.

álde (pop., fam.) adj. pr. invar.

ÁLDE art. pop. Dintre, de felul. Alde astea. /al + de

alde a. 1. unul dintr´ai noștri (când e vorba de rude sau de neamuri: alde tata; 2. cineva bine cunoscut: alde baba Comana; 3. asemenea: alde astea. [Compus din al și de].

alde saŭ al de (fam.): al de neĭca, al de lelea Rusanda (unu ca neĭca, una ca lelea), nu-mi plac mie al de astea, și altele de al de astea (asemenea lucrurĭ). V. al.

Intrare: alde
alde
adjectiv invariabil (I9)