14 definiții pentru alchimist alhimist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [Var.: alhimist s. m.] – Din fr. alchimiste.

alchimist, ~ă smf[1] [At: CANTEMIR, I. I. I, 60 / V: (înv) alhi~ (P: alhi-) / E: fr alchimiste] Persoană care practica alchimia. modificată

  1. smsmf Ladislau Strifler

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [Var.: alhimíst s. m.] – Din fr. alchimiste.

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practică alchimia. ◊ Fig. Sub ochii lor de alchimiști pasionați, pămîntul fertil... e prefăcut într-o materie definitiv refractară. BOGZA, C. O. 217. (În forma alhimist) Tremurînd în tot minutul că voi fi ucis de lucrarea mea, ca alhimistul de otrava sa! NEGRUZZI, S. III 407. – Variantă: alhimíst s. m.

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [Var.: alhimíst s. m.] – Fr. alchimiste.

ALCHIMÍST s.m. Practicant al alchimiei. [< fr. alchimiste].

ALCHIMÍST s. m. practicant al alchimiei. (< fr. alchimiste)

ALCHIMÍST ~ști m. Persoană care practica alchimia. /<fr. alchimiste

alchimist m. cel ce se ocupă cu alchimia. Cei mai vestiți alchimiști fură: Roger Bacon, Albert cel Mare, Paracels, etc.

*alchimíst, -ă s. Care se ocupa cu alchimia, ca Roger Bacon, Albert cel Mare, Paracelsus ș. a.

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

alhimíst sm vz alchimist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alchimíst s. m., pl. alchimíști

alchimíst s. m., pl. alchimíști

Intrare: alchimist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alchimist
  • alchimistul
  • alchimistu‑
plural
  • alchimiști
  • alchimiștii
genitiv-dativ singular
  • alchimist
  • alchimistului
plural
  • alchimiști
  • alchimiștilor
vocativ singular
  • alchimistule
  • alchimiste
plural
  • alchimiștilor
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alhimist
  • alhimistul
  • alhimistu‑
plural
  • alhimiști
  • alhimiștii
genitiv-dativ singular
  • alhimist
  • alhimistului
plural
  • alhimiști
  • alhimiștilor
vocativ singular
  • alhimistule
  • alhimiste
plural
  • alhimiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alchimist, -ă alchimist alchimistă alhimist

  • 1. Persoană care practica alchimia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • figurat Sub ochii lor de alchimiști pasionați, pămîntul fertil... e prefăcut într-o materie definitiv refractară. BOGZA, C. O. 217.
      surse: DLRLC
    • Tremurînd în tot minutul că voi fi ucis de lucrarea mea, ca alhimistul de otrava sa! NEGRUZZI, S. III 407.
      surse: DLRLC

etimologie: