16 definiții pentru alchimist alhimist

alchimíst, ~ă sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 60 / V: (înv) alhi~ (P: alhi-) / E: fr alchimiste] Persoană care practica alchimia.

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [Var.: alhimist s. m.] – Din fr. alchimiste.

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [Var.: alhimíst s. m.] – Din fr. alchimiste.

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practică alchimia. *Fig. Sub ochii lor de alchimiști pasionați, pămîntul fertil... e prefăcut într-o materie definitiv refractară. BOGZA, C. O. 217. (În forma alhimist) Tremurînd în tot minutul că voi fi ucis de lucrarea mea, ca alhimistul de otrava sa! NEGRUZZI, S. III 407. – Variantă: alhimíst s. m.

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [Var.: alhimíst s. m.] – Fr. alchimiste.

alchimíst s. m., pl. alchimíști

alchimíst s. m., pl. alchimíști

ALCHIMÍST s.m. Practicant al alchimiei. [< fr. alchimiste].

ALCHIMÍST s. m. practicant al alchimiei. (< fr. alchimiste)

ALCHIMÍST ~ști m. Persoană care practica alchimia. /<fr. alchimiste

alchimist m. cel ce se ocupă cu alchimia. Cei mai vestiți alchimiști fură: Roger Bacon, Albert cel Mare, Paracels, etc.

*alchimíst, -ă s. Care se ocupa cu alchimia, ca Roger Bacon, Albert cel Mare, Paracelsus ș. a.

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

Intrare: alchimist
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alchimist alchimistul
plural alchimiști alchimiștii
genitiv-dativ singular alchimist alchimistului
plural alchimiști alchimiștilor
vocativ singular
plural
alhimist
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alhimist alhimistul
plural alhimiști alhimiștii
genitiv-dativ singular alhimist alhimistului
plural alhimiști alhimiștilor
vocativ singular
plural