8 definiții pentru alcătuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: -tu-ia-] – Alcătui1 + suf. -eală.

ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: -tu-ia-] – Alcătui1 + suf. -eală.

alcătuiálă sf [At: SLAVICI, N. I 9 / P: ~tu-ia~ / Pl: ~ieli / E: alcătui1 + -eală] 1-8 Alcătuire1 (1-4, 9, 11, 12, 17). 9 (Ccr) Ceea ce este format, constituit.

ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Înjghebare, întocmire, alcătuire. ♦ (Concretizat) Clădire rudimentară. În vîrful satului, adecă la cel mai înălțat loc, este o alcătuială pe care sărăcenenii o numesc «biserică». SLAVICI, O. I 56.

ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Înjghebare, alcătuire; (concr.) clădire rudimentară. – Din alcătui1 + suf. -eală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alcătuiálă s. f., g.-d. art. alcătuiélii; pl. alcătuiéli

alcătuiálă s. f., g.-d. art. alcătuiélii; pl. alcătuiéli

alcătuială, pl. alcătuieli

Intrare: alcătuială
alcătuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcătuia
  • alcătuiala
plural
  • alcătuieli
  • alcătuielile
genitiv-dativ singular
  • alcătuieli
  • alcătuielii
plural
  • alcătuieli
  • alcătuielilor
vocativ singular
plural

alcătuială

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. concretizat Ceea ce este alcătuit, înjghebat.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. concretizat Clădire rudimentară.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • În vîrful satului, adecă la cel mai înălțat loc, este o alcătuială pe care sărăcenenii o numesc «biserică». SLAVICI, O. I 56.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Alcătui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98